Retrospectiva Vacantelor din 2022-Paris-Cap VI/VII

A sasea zi la Paris

Montmartre

Retrospectiva vacantelor din 2022, continua cu ziua Montmartre, asa am denumit-o eu care a fost una din zilele cele mai frumoase petrecuta la Paris. Motivul acestei denumiri, de ziua Montmartre, este impactul pe care l-a avut si mi-a ramas in amintire vizita cartierului Montmartre. Desemnat in mod oficial un cartier istoric, Montmartre este unul dintre cele mai pline de culoare cartiere din Paris, vizitat de foarte multi turisti. Cel mai vizitat obiectiv turistic este Basilica Sacre Coeur, situata in cel mai inalt punct din Montmartre.

Noi aveam, prin Paris Pass, mai multe activitati si facilitati in Montmartre: un tur cu trenuletul turistic prin Montmatre, un tur ghidat si o degustare de sampanie in piata Tertre la restaurantul Au Cadet de Gascogne.
Pentru o zi asa de incarcata, am plecat de la Residance Courcelle la o ora mica de dimineata si am luat metroul pana la Gara Saint Lazare, care este una din cele sase gari majore din Paris si a doua cea mai aglomerata dupa Gara de Nord. Mi-a placut gramada de bagaje statuara din fata Garii si cupola futurista de la intrarea in subteranul de la metrou.

Cateva poze si in pas vioi am pornit spre Chapel Expirratoire, aflata in apropiere dar care din nefericire era inchisa in ziua de luni.Capela este ridicata pe locul in care a fost inmormantat Ludovic al XVI-lea si Maria Antoineta dupa ce au fost decapitati si din aceasta cauza dedicata acestora.

Alte cateva poze din exterior si am pornit spre Monmartre cu un popas la Muzeul Gustav Moreau. Muzeul este casa in care a locuit pictorul si care in 1895 si-a pus in practica ultimul sau proiect de anvergura, transformand casa in muzeu. In 1898 moare si este inmormantat in cimitirul Montmartre, lasand mostenire culturii franceze o galerie de picturi simboliste, impresionanta.

De la muzeu in 10 minute am ajuns in fata cabaretului Moulin Rouge unde se gasea una din statiile minitrenului turistic, cu care urma sa facem un tur de o jumatate de ora pana la Basilica Sacre Coeur si inapoi, pe stradutele din Montmartre.

Dupa plimbarea cu trenuletul am avut timp sa ne racorim cu cate o bere pana la intalnirea cu ghidul nostru, pentru turul in Montmartre. Ghidul era o domnisoara foarte draguta si sofisticata care parea decupata din modelul anilor 1900, dar care o prindea foarte bine si pe deasupra era foarte bine documentata.Ne-a purtat prin locurile pline de povesti de dragoste si aventuri ale artistilor din vremurile inceputurilor cabaretului Moulin Rouge. Se spune ca streaptisul din dansul can-can a aparut intamplator aici, cand o dansatoare cu picioare frumoase s-a dezbracat spunand ca-i este cald.Bineinteles gestul a produs indignare initial, dar apoi patronul simtind atractia acestui mod de dans l-a instaurat la Moulin Rouge, care i-a adus faima si renume pana in zilele noastre.
Un britanic, Charles Morton, a schimbat numele dansului, în “French Can-Can” – un dans amuzant, cu gălăgie, care vine din Franţa.Am fost astfel in plimbare insotiti de povestile aventuroase, pe strazile din Montmartre, trecand pe langa zinul iubirii, casa unde a locuit Dalida, pe langa alt local cu renume si de mare atractie pentru petrecareti-Le Chat Noir (pisica neagra) si pe langa alte locuri minunate incarcate de povesti si legende care dau culoare si parfum acestui cartier al artistilor.Turul s-a sfarsit dupa cateva ore pe treptele de la Sacre Coeur.

Am vizitat Sacre Coeur, dupa care am mers in piata Tertre de langa bazilica, piata plina de pictori si muzicieni stradali unde se afla si localul unde urma sa degustam sampania.

Degustarea de sampanie a fost iar o surpriza si o experienta foarte placuta, ca si "Micul dejun parizian" de la Cafee Louis de zilele trecute.Am fost serviti cu cate un pahar de sampanie impreuna cu o gustare dulce constand dintr-o inghetata de ciocolata, o portie de crema de zahar ars, un chec cu pistachio si o salata de fructe. Din poze veti vedea ca toate erau la o cantitate de "mini", dar era foarte suficient.

Dupa acesta minunata degustare am incercat la un desenator un portret dar din nefericire pentru el si pentru noi, nu a fost de loc reusit , in sensul ca nu semana deloc cu mine sau cu vreo ruda de-a mea.

Am plecat putin dezamagita din piata plina cu artisti si am fost la un local, recomandat de ghida noastra, la Bouillon Pigalle.Acest restaurant, initial a fost un local in care mancau numai artistii.Mancare foarte buna si ieftina.Cu timpul clientela s-a diversificat dar si-a pastrat caracterul de restaurant cu mancare buna si ieftina.La acest restaurant, foarte mare si foarte chic, se sta la rand pentru a servi masa. Noi in prima seara am avut noroc ca am avut in fata doar vreo 10 persoane si am ajuns sa fim poftiti la o masa cam intr-un sfert de ora. Mancarea a fost delicioasa si bineinteles am servit specialitatile zilei: nelipsita supa de ceapa. nelipsita din obiceiurile frantuzesti, iar felul doi, eu un pui cu gatnitura-puiul gatit la foc foarte mic cateva ore iar my husband o friptura de vita ,coapta la cuptor peste 10 ore,...Waw.Desertul a fost cireasa de pe tort, un profiterol constand dintr-o gogoasa uriasa scaldata in ciocolata si umpluta cu un bulgare de inghetata.

Cu o carafa de vin am stropit aceasta cina indestulatoare dupa care nu-ti ramanea decat sa te culci, dar noi a trebuit sa luam metroul si sa mai fructificam cele cateva ore ramase pana se inchidea totul si anume la Centru Pompidou care era printre ultimii care se inchideau la ora 22. Am tinut foarte mult sa vizitam acolo expozitia si atelierul lui Brancusi dar din nefericire pentru noi pavilionul Brancusi se inchidea la ora 17, asa ca am vizitat centrul fara Brancusi.Am stat acolo pana s-a inchis si am prins si un asfintit minunat de la ultimul etaj. Am plecat spre cazare cu metroul pregatiti pentru ultima zi cand ne astepta vizita la turnul Effel si ce obiective mai reuseam sa vizitam.