CHEILE NEREI 2016-PRIMA PARTE

In vacanta de Rusalii din 2016 ne-am programat o excursie in frumoasele Chei ale Nerei. Ne gandeam de ceva vreme sa megem in zona Caras-Severin, care au o multime de formatiuni interesante de explorat.

Asa ca ne-am pornit sa vedem cascada Bigar, si ceva din cheile Nerei. Astea in doua zilei ca apoi sa pornim spre Herculane si sa vedem ceva si din cheile Cernei. Planificarile noastre au cam fost date peste cap de ploile toretiale ce au avut loc in acea perioada, dar si asa ne-am reorientat pe parcurs si am atins obiective pe care le aveam in vedere ce-i drept in cu totul alte drumetii. Am plecat de dimineata, vineri in data de 17 iunie si am ajuns la cascada Bigar pe la pranz.Cascada se afla exact pe paralela de 45 grd.la marginea soselei.Daca nu stii ca este la paralele de 45, poti trece pe langa ea fara sa o vezi, deoarece soseaua este deasupra ei.Intradevar este minunata, nu te mai saturi sa o privesti. Apoi am fost la izbucul Bigar, la pestera Bigar unde nu am reusit sa intram caci trebuia sa ne cataram pe o stanca destul de alunecoasa iar mana curenta constituita dintr-un lant era desprinsa de stanca si se putea intampla un accident neplacut chiar la inceputul expeditiei noastre. Am aflat de la administratorul locului ca nu era cine stie ce, asa ca ne-am intors pe firul paraului Bigar pana la cascada care se varsa in raul Minis. 

Izbucul Bigar

Apa izbucului este potabila

Pestera Bigar

Raul Bigar 

Am pornit pe drumul care era paralel cu raul Minis si am ajuns cam la 5 km la o alta cascada minunata Cascada Valea Minisului.

Raul Minis

Cascada Valea Minisului

Apoi la 2 km am ajuns la un lac superb lacul Gura Golumbului. 

Lacul Gura Golumbului

Pe la ora 7 pm am ajuns la Sasca Montana unde ne rezervasem camera la Moara Veche. O pensiune cocheta care se straduia sa pastreze aspectul arhaic al vechii mori care intradevar a existat acolo. 

Dupa o seara frumoasa si un somn bun dimineata ne-am baut cafeaua si plini de entuziasm am pornit catre intrarea in traseu. Ne facusem un plan de a face un circuit astfel incat seara sa fim inapoi la pensiune. Am ajuns ceva mai tarziu dar nu din circuit ci facand cale intoarsa  de unde trebuia sa traversam Nera prin vad, lucru care nu am mai reusit din cauza cresterii exagerate a debitului in urma ploilor torentiale din Banat, si care au transformat raul Nera intr-un torent urias. Deci am intrat in traseu, care incepea cu cheile Susarei, o zona splendida, cu un traseu usurel, pana la cascada Susara. Aceasta seamana cu Duruitoarea din Ceahlau dar este de mai mica inaltime si debit mai mic.

Dupa o repriza de poze am pornit catre Ochiul Dracului. Daca la inceput traseul a fost usurel, de aici s-a cam schimbat din ce in ce mai greu si cca. o ora ne-am cam scos sufletele pe o panta accentuata. Am ajuns apoi la liziera padurii de unde pe un drum forestier am mers cam o ora jumatate, incat mi se acrise de drum pietruit si duceam dorul cararilor de munte chiar si in pante accentuate. Dorinta mi s-a indeplinit dar de data asta am avut de coborat un povarnis destul de abrupt.La capatul povarnisului am intalnit o rascruce de carari unde am gasit si indicator pentru lacul Dracului la 20 de minute distanta, drum tot de coborare. Am parcurs distanta repejor desi eram cam obositi caci nu facusem pauza decat la cascada si deja trecusera 4 ore. Lacul aflat pe marginea Nerei, provine din prabusirea boltii unei pesteri. Are o adancime de 13-14 m si culoarea si-o schimba in functie de cum bate lumina. Pozele au fost facute in acelasi timp dar din unghiui diferite si atunci lacul este verde sau albastru. 

Am luat o gustare pe malul Nerei si ne uitam la cativa care campasera acolo si care treceau Nera care era cel mult pana la genunchi. Dupa ce ne-am odihnit putin am pornit spre cheile Nerei avand ca punct de oprire Cantonul Damian.Cheile sunt frumoase dar nu foarte spectaculoase. Tot mergand noi ba pe carari de padure pe malul Nerei , ba pe carari sapate in stanca, cand am observat ca deja cararile joase au inceput sa fie acoperite de apa.Debitul raului crestea vazand cu ochii, desi pe unde eram noi inca era vreme frumoasa, dar ne-am dat seama ca debitul venea din zona izvoarelor din Banat unde se anuntasera ploi grozave. Am incercat noi sa ne grabim sa ajungem in zona in care trebuia sa trecem Nera prin vad, dar debitul a crescut mult prea repede asa ca atunci cand am ajuns noi raul nu mai putea fi trecut. 

Noi am intrat in traseu pe la ora 8 dimineata si la ora 7 pm eram in fata vadului -La Carlige se numeste-care nu se mai putea trece. Asa ca am facut cale intoarsa si dupa o noapte de mers in jurul orei 8 dimineata am ajuns la pensiune, unde dupa un somn de cateva ore am pornit spre Herculane. 

De cand am ajuns de la pensiune ne-au atentionat asupra prezentei viperelor in zona. Aflasem de pe internet ca se gasesc multe vipere in Cheile Nerei, asa ca pe traseul de zi am cam fost cu ochii in patru dupa aceste taratoare si de asemeni am urmat sfatul privind mersul mai apasat si utilizarea betelor de traking cand treci prin tufisuri, dar am avut 

norocul sa nu intalnim asa ceva. Noaptea nu ne-am prea facut griji deoarece viperele fac nani, dar exista alt pradatori si de aceea am utilizat din timp fluierele care cred ca i-au cam deranjat pe cei ce se cantonasera in zona Lacului Dracului. Am fost dotati cu lanterne frontale si apoi cunosteam drumul, desi de vreo doua ori a cam trebuit sa ne invartim in loc pentru a cauta cai de acces uscate cac cararile de pe langa rau erau sub apa si am incercat , si am si reusit sa nu intram de loc in apa noaptea. Drumul facut in acea noapte in Cheile Nerei ne-a marcat atat ca incarcatura cu adrenalina dar si de frumusetea padurii intr-o noapte de vara. Ce-i drept era destul de intunecoasa si ne-a cam si plouat putin dar in momentele cand nu ploua atmosfera era de basm. Mii de licurici si alte zburatoare fosforescente pluteau in noaptea de smoala a padurii ca niste stelute in mii de culori. Cand burnita luminile acestor zburatoare faceau sa sclipeasca si particulele de apa. Eram prea obositi si etansati cu mantale de ploaie , ca sa ne scoatem aparatele foto sau telefoanele pentru a imortaliza ceea ce vedeam si nu am mai vazut niciodata pana atunci. Apropo de telefon in Cheile Nerei nu este semnal, deci nu se poate lua legatura cu nimeni pe un traseu de circa 12 ore.

Ramane ca data viitoare sa facem restul de traseu pe care nu am reusit sa-l facem acum si care include lacul Ochiul Beiului , cateva cascade minunate si ceva tuneluri interesante dintre Sasca Montana si Sasca Romana.