Vacante si weekenduri: A TREIA ZI IN BARCELONA

A treia zi in Barcelona, am inceput-o cu un mic dejun copios pe la 7.30, astfel ca la ora 8.30 eram in drum spre primul obiectiv programat. Pentru a doua zi din Barcelona pass, ne-am programat de vizitat casele cele mai reprezentative proiectate de Gaudi-casele Batllo, Mila si Vicens si fiind in drum intre casa Mila si casa Vicens , voiam sa vizitam si casa Punxes de Josep Puig i Cadafalch care arata foarte frumos la exterior.
Apoi catre ora pranzului sa mergem sa facem o croaziera pe mare, dupa care sa ne continuam vizitele la multimile de obiective la care aveam intrare gratuita de la Barcelona pass-Muzeul de arta contemporana, Muzeul de modernism, Muzeul lui Gaudi, Teatru de Opera Liceu, Gradina Botanica, Muzeul de ceara, Aqvariul, etc. sau cat mai multe dintre acestea.

Asa ca la ora 8.35 eram la casa Batllo, asteptand sa se deschida la ora 9. Coada era deja formata de circa 50 de persoane dar cu Barcelona pass nu stai la coada, sau ma rog stai la coada celor cu Barcelona pass, care oricum intra primii si sunt mult mai operativi la controlul bagajelor, al biletelor. Nu stiu daca am pomenit dar de vreo doi ani, la toate muzeele sau obiective turistice de o anumita notorietate sau catalogate ca patrimoniu national sau universal, si unde in general vin foarte multi vizitatori, se fac controale la bagaje ca la aeroporturi, se scaneaza bagajele iar dupa aceea daca sunt bagaje mai volumnoase gen rucsac sau genti voiaj , obligatoriu se lasa in cusete individuale cu chei la intrare. Dupa ce s-a deschis am intrat imediat caci aceste formalitati de identificare si control s-au facut cu putin inainte de ora deschiderii. Si de afara aceasta cladire arata altfel decat ce am vazut pana acum dar inauntru....intri intr-o alta lume. Este cu totul si cu totul deosebit, este fantastic, este magic. Eu mi-am inchipuit cum ar fi sa traiesc intr-o asemenea casa, unde toate liniile sunt curbe, nu exista colturi sau unghiuri, unde toate liniile parca curg, se unduiesc fara inceput si fara sfarsit. Este o alta lume minunata. Este greu sa descriu in cuvinte, dar imaginile ,asa cate sunt, vorbesc de la sine. Mie mi s-a parut o lume de basm, dar nu numai aici ci in tot ce am vazut construit de Gaudi. Nu reuseam sa ne desprindem de aceasta cladire, desi trecusem peste tot, pe la toate nivelurile si chiar de mai multe ori, dar programul nu ne permitea totusi sa intarziem pe cat am vrea. Am iesit intr-un tarziu si dupa ce am facut poze la trei cladiri din Marul Discordiei Catalane: Casa Lleo Morera a fost construita de arhitectul Luis Domenech I Montaner , Casa Amatler este opera celebrului Puig I Cadafalch, iar casa Batllo a fost restaurata de marele arhitect Gaudi, am pornit catre casa Mila. Casele Leo Morera si Amatler nu erau vizitabile la acea data, dar nici timp pentru ele nu aveam.

Casa Batllo

Casa Lleo Morera

Casa Amatller

La Manzana de la Discordia din Barcelona

Marul discordiei catalan

La casa Mila, evenimentele au decurs ca si la casa Batllo, am intrat repede si tot atat de uimiti am ramas de ceea ce prezenta casa, desi era total diferita de casa Batllo. Casa Mila sau La Pedrera=Cariera de piatra, datorita aspectului ei, a fost ultima resedinta privata proiectata de Gaudi intre anii 1906-1912.Casa este in intregime spectaculoasa avand si cateva elemente inovatoare pentru vremea cand a fost construita, atat la elementele de fatada cat si la elementele stucturale. Casa Mila este alcătuită din două clădiri care sunt structurate în jurul a două curți oferind lumină pentru nouă etaje: subsol, parter, mezanin, etaj principal, patru etaje superioare și un pod. Subsolul era destinat a fi garajul, etajul principal reședința propietarului Milas , iar restul a fost distribuit pentru 20 de apartamente. Aspectul rezultat este în formă de "8" asimetric, datorită diferitelor forme și dimensiuni ale curților. Mansarda adăpostea spațiile de rufe și de uscare, formând un spațiu izolator pentru clădire și determinând simultan nivelele acoperișului.

Unul dintre cele mai notabile elemente ale clădirii este acoperișul, dotat cu luminatoare, ieșiri din scări, ventilatoare și coșuri de fum. Toate aceste elemente, construite din cărămidă acoperite cu var, marmura sparta sau sticla sunt sculpturi integrate în clădire. Pentru vizitarea casei am intrat printr-o curte si am iesit prin alta.

Imagine preluata de pe internet

Prima curte interioara, pe unde am intrat

A doua curte interioara , pe unde am iesit

Acoperisul

Subsolul

A doua curte pe unde am iesit la finalul vizitei

Am iesit cam ametiti de cate am vazut si dupa ce am cumparat un album cu capodoperele lui Gaudi ne-am indreptat spre casa Punxes care era cam la 10 minute de mers pe jos. Tarziu am realizat ca am pierdut ocazia sa facem o poza profesionala la casa Mila, pe care o achizitionai gratis daca ai fi cumparat ceva din magazinul din incinta si noi cumparasem un album dar era deja tarziu si nu mai aveam timp sa ne intoarcem. Era aproape ora 10.30 si planuiam ca intr-o ora si jumatate sa vizitam cele doua case Punxes si Vicens si pe la 12 sa ajungem in port pentru croaziera pe mare. Dar ca si in ziua de dinainte planurile nu s-au potrivit cu neprevazutul care ne pandea sa ne iasa in intampinare.

Si iata ca la casa Punxes unde planificasem cel mult 20 de minute, am fost captivi mai mult de o ora. Spun fara rezerve captivi si veti vedea cum. Va povestesc intamplarea tragi-comica o data ca sa va arat neprevazutul ce-ti rastoarna planurile initiale si tocmai de aceea este bine sa ai un plan B si chiar un plan C de rezerva si apoi povestesc pentru a nu pati si altii ca noi in necunostinta de cauza. Am facut cateva poze in exterior, dupa care am intrat, am urmat protocolul cu tichetele gratuite de la Barcelona pass, protocolul cu bagajele apoi am urcat o scara in spirala si am ajuns la un antreu de unde se deschideau mai multe treceri , iar noi ne-am luat dupa sagetile indicatoare si audio ghidul primt la intrare. Am intrat pe un culoar in semiintuneric care era luminat de podeaua care arata ca un iaz in care inotau pesti si cum calcai pe ea se formau unde ale apei iar pestii se imprastiau din calea ta. Am priceput eu de la audioghidul in engleza ca vom intra in lumea basmelor dar nici asa cum am patito. Culoarul se termina printr-o camera micuta ca suprafata 3x3 , dar foarte inalta de 3.5 sau 4 m si cu usi mari, inalte pe fiecare latura. Dupa ce am intrat, usa s-a inchis silentios in urma noastra si s-a stins lumina. O clipa am retrait momentele de panica pe care le-am avut in traseul groazei-traseu de poveste, cand am fost la castelul Warwick in Anglia. Dar nu a durat nici un minut cand pe un perete s-a aprins un ecran mare si a inceput povestea. Si uite asa vrand nevrand am ramas inchisi in camera respectiva peste 10 minute, unde nu aveai altceva de facut decat sa te uiti la acel ecran. Bininteles ca ne-am aprins lanternele dupa cca. 5 minute si am incercat toate usile dar fara succes. In sfarsit s-a terminat expunerea-gen diapozitive, si s-a deschis o usa pe care am zbughit-o dar in alta camera identica a carei usa s-a inchis iar silentios in urma noastra. Am devenit usor nervosi, caci voiam sa trecem mai depate dar...nu se putea. Eram doar eu cu my husband. Cand am intrat am intrebat personalul de la intrare cam cat dureaza sa vizitam toata casa si ni s-a raspuns ca circa o ora si ceva. Si uite asa am calatorit prin vreo 5 camere intr-o singura directie fara posibilitate de a-ti modifica traseul, ca intr-un soi de captivitate pentru care mai si platesti.Din cele cinci camere doar intr-una singura am gasit o bancuta cel putin sa stai jos pana se termina povestea. In sfarsit am intrat intr-o camera in care se gaseau cam 10 persoane care stateau pe scaune si se holbau la un ecran dar am vazut si o usa de trecere prin care am zbughit-o imediat. Tot dupa sageata ne-am orientat si cu un lift am ajuns pe terasa de pe acoperis care ca toate acoperisurle pe care le-am vazut era foarte spectaculos desi acesta nu era proiectat de Gaudi.

Am iesit din casa Punxes la 12 fara un sfer iar de la ora 12 incepea croaziera pe mare. Asa ca a trebuit sa renuntam la casa Vicens si sa ne indreptam fuguta spre port unde am ajuns pe la 12 si 10, cand ne luasem gandul de la a face croaziera la ora aceea iar urmatoarea era la ora 15. Astfel pierdeam aproape o jumatate de zi din cauza captivitatii de la casa Punxes. Daca ajungeam in timp util la casa Vicens, aveam si mijloc de transport aproape de ea si in maxim 10 minute eram in port dar de la casa Puntex, prima statie era la peste 20 de minute si ajungeam prea tarziu. Si am ajuns noi in port cu sperantele spulberate am vazut la casa de bilete cateva persoane si astfel ni s-a intors norocul caci vasul nostru tocmai se pregatea sa plece si am incaput si noi pe el.Croaziera pe mare ne-a mai racorit nitel din supararea care ne cuprinsese dupa patania avuta si dupa faptul ca am pierdut ocazia de a vedea casa Vicens care este una de referinta pentru Gaudi. Croaziera pe mare cu Las Golondrinas timp de peste 90 de minute ne-a dus pe lângă monumentele și reperele iconice ale Barcelonei, de la hotelul modern Wela, Podul Puerta de Europa, Torre del Reloj, vechiul far, Charles III, docuri de pescuit și docuri de vapoare de croazieră, vederi ale Castelului Montjuic pe munte.

Putin peste ora 14 am coborat multumiti la mal si ne-am indreptat repejor spre urmatoarele destinatii si anume spre Muzeul de arta contemporana si Muzeul de modernism, dar pe drum am constatat ca ne cam este fomita asa ca am hotarat cu riscul de a mai pierde una doua dintre atractiile de vizitat, o chestie interesanta este sa vezi si ce se mananca pe unde calatoresti. Asa ca din lipsa de timp am oprit in drumul nostru la o terasa pe Rambla, unde preturile sunt cele mai mari, ca in orice oras in zona turistica. Am comandat mai intai niste tapas, care este o mica gustare din orice, carne, legume, aluat sau paine. Am mancat tapas cu carne de vita un fel de piftele in crusta de aluat crocanta si tapas de pui . Felul principal a fost paella de pui pentru mine si paella cu fructe de mare pentru Sorin. Paella este un blat de orez copt intr-o tigaie cu sos de rosii si tot felul de arome iar deasupra se pune felul de carne care ii da numele:paella cu porc, paella cu vita, paella cu pui, paella cu fructe de mare sau peste, paella cu berbec etc.Dupa masa de pranz ne-am indreptat spre teatrul de opera Liceu care nu era departe, dar am intarziat 5 minute si deoarece se intra in grupuri cu ghid nu am mai putut intra, asa ca am amanat pentru ora 4 pm. Pana atunci cel mai apropiat obiectiv era palatul Guel. Am mers sa vizitam palatul Guel care a fost o incantare. Palatul Guel este o alta opera a lui Gaudi. Un personaj foarte bogat si prieten cu Gaudi l-a angajat pe acesta sa-i proiecteze un palat si ca toate creatiile lui Gaudi a iesit ceva nepamantean. Parerea mea total neautorizata de vreo cunoastere in ale arhitecturi, despre lucrarile lui Gaudi pe care le-am vazut, este ca a fost un arhitect extrem de curajos care si-a materializat imaginatiile pana la extrem. Imaginile vorbec de la sine.

Si asa cu ochii si mintea cascate la cate tot intalneam in cale se facu 4 fara cinci si am luat-o la fuga spre Teatrul de Opera unde iar nu am avut noroc.Cei de la intrare ne-au sfatuit sa fim acolo la fara un sfert astfel sa putem intra cu grupul la fix. Asa ca am traversat strada, adica bulevardul Rambla si ne-am indreptat spre cartierul Gotic sa vedem cele trei patru biserici si moschei din zona. Am ajuns si la catedrala din Barcelona unde era o codita de circa 20 de minute de stat sa intri la biserica. Daca mergeam dimineata la ora 8 era gratis dar la ora asta plateai 7 euro de persoana si riscam sa pierdem vizita la opera. Cum manastirea vazuta cu o zi inainte m-a dezamagit total nu am riscat sa vedem catedrala si sa pierdem teatrul de opera, si foarte bine am facut.

Am vazut toate lacasurile de cult pe dinafara si ne-am grabit pe o strada din Gotic , luand ca azimut Rambla. Dar tot mergeam si nu mai ajungeam pana cand ne-am uitat pe GPS sa vedem ca suntem aproape de bulevardul Columb, la intrarea in portul velelor, la o distanta semnificativa de teatrul de opera care este foarte aproape de piata Catalonia deci la extremitatea cealalta a bulevardului Rambla. Dar noi stim sa mergem repede si eu cel putin rosie ca racul de efort am ajuns in sfarsit la teatru.

Dupa splendoarea de la Teatrul de Opera Liceu, ne-am indreptat spre Aqvarium. Bulevardul Rambla la ora aceea era plin de terase pupulate de oameni veseli care serveau cina sau beau tot felul de bauturi colorate. Un fel de bautura arata foarte bine de culoare rosie in pahare uriase cu sau fara pai. Am inteles ca era suc de pepene verde cu ceva alcoolic, rom sau coniac dar in special femeile aveau asa ceva. Berea se servea la halbe de un litru si costa 10 euro. Pe bulevard erau tot felul de mascati care de care mai fantastici care te invitau sa faci poze cu ei bineinteles contra cost.

In drumul nostru spre Aqvarium am dat peste muzeul de ceara si daca tot nu ne costa nimic cu Barcelona pass, am intrat sa-l vizitam si bine am facut caci am vazut o multime de figuri interesante , altele comice si ne-a binedispus vizita aceasta.

Intr-un tarziu am ajuns si la Aqvarium unde am intrat cu ultimul grup de vizitatori fiind trecut de ora 7.30 pm. si la ora 9 trebuia sa fim iesiti toti vizitatorii. Dar a fost suficient sa vedem o multime de chestii formidabil de frumoase , interesante si unele infricosatoare . Am inteles ca este cel mai mare si mai dotat aqvariu a lumii marine mediteraneene.