ALBUM DE NOIEMBRIE-1

In primul weekend din luna noiembrie, dupa o sambata incarcata cu evenimente ce insotesc crestinarea unui prunc si incheiata tarziu in noapte, este binevenita o plimbare in duminica insorita ce a urmat. O plimbare usoara, la aer curat, pentru relaxarea spiritului si a intregului ansablu de celule ce alcatuiesc fizicul. Din multiplele variante am ales plimbarea catre manastirea Horaicioara unde nu am mai fost de cativa anisori.
Drumul forestier uscat si oarecum imbunatatit de la Manastirea Horaita la Manastirea Horaicioara, ne-au permis sa urcam cu masina pana la bariera si la indicatorul care ne indica directia si inca 500 m, pana la manastire si care nu poate fi facut decat pe jos sau cu animale de tractiune, panta fiind foarte accentuata si drumul traversat de fagasuri facute de torentii de apa. Scurta plimbare de acolo pana la intrarea pe domeniul manastirii, prin padure a fost superb. 

Frumusetea este data covorul de frunze aramii care dau culoare padurii dezgolite si triste fara frunzisul cu care a fost impodobita. Cate un arbust aflat la adapost de vitregiile climatice ale toamnei la munte, sclipea parca prin ramuris cu frunzele de un galben stralucitor. Gradina de flori, in special trandafiri, de pe domeniul manastirii era aproape in intregime ofilita. Cativa trandafiri incercau sa se incapataneze sa ramana marturie a splendorii de peste vara.

Manastirea Horaicioara-din sec.XV, se afla in jud.Neamt, la 900 m altitudine in padurile din masivul Stanisoarei. Pitorescul si linistea locului, prezenta unui izvor cu apa rece, atrag in toate anotimpurile oameni iubitori de natura si frumos. Cladirea mica a bisericii, pareau un mic bibelou intre brazii falnici si printre dealurile care se ridicau de jur imprejur. Am intrat in biseicuta care este pe cat de mica si interesanta pe atat de frumoasa, am multumit Domnului pentru ce ne-a harazit pana acum si pentru ce ne va harazi de acum incolo, dupa care ne-am indreptat spre izvorul cu apa care "face minuni"....Poate pentru unii...Noi am constatat racoarea apei si i-am ascultat cantecul micutului suvoi la care vine multa lume cu canistre ce le taraie dupa ei la vale, doar sa se vindece de diferite afectiuni pentru care se zvoneste in folclorul oral ca ar fi benefic. Oricum este mare credinta sau mai bine zis credulitatea oamenilor din zona in basme si legende, iar cei din manastire nu-i contrazic de loc caci s-ar pierde farmecul locului. Dupa un scurt popas am facut cale intoarsa de data aceasta pe alt drum din afara manastirii. Am ajuns acasa destinsi mai odihniti ca la plecare si asta in urma a catorva ore de plimbare in natura la aer curat, departe de zgomotele si "parfumurile"orasului. In fata ne asteapta o saptamana plina pe care speram sa o traversam frumos, lucru pe care ti-l doresc si tie cel ce citesti aceste cateva randuri dintr-un Album de Noiembrie.