A PATRA ZI LA ROMA

HOINARI IN CETATEA ETERNA-a patra zi

Odihniti si cu speranta descoperirii multor lucruri frumoase, am pornit cu elan de dimineata spre Cetatea Sfanta Vaticanul. Aveam biletele de intrare cumparate cu o luna inainte online.Am ajuns la Vatican cu metroul pe la ora 8.30. Nu era foarte multa lume si am intrat printre primii in Bazilica Sfantului Petru. Bazilica Sfântul Petru din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.Cand am intrat in biserica, am ramas fara cuvinte. Tot ce vazusem pana atunci a fost splendid, monumental dar Basilica di San Pietro este sublima. Dupa ce am cascat ochii in toate directiile, de ma durea gatul cat m-am tot uitat in sus, caci acolo totul este supradimensonat, statui, scene statuare, tablouri uriase, ornamente pe pereti , pe coloanele uriase, ne-am indreptat spre scarile care urcau in cupola.

 Nici nu ne-am gandit sa luam liftul, caci nu voiam sa pierdem nimic din ce putea fi vazut, iar din lift nu aveai ce sa vezi.Am pornit vitejeste pe scari si chiar daca m-au lasat puterile de vreo doua ori am reusit sa depasesc momentele dificile facand scurte pauze, si am ajuns cu bine la prima platforma din interior. Cand te uitai in jos si vedeai oamenii cat furnicile, realizai cat de sus esti. Si de sus biserica este superba.Dupa un scurt popas de odihna si de facut cateva poze am pornit mai departe spre varful cupolei.

Scarile se ingustau din ce in ce mai mult si se si inclinau urmarind traiectoria cupolei.A fost o experienta frumoasa, urcatul scarilor. De sus de pe platforma bazilicii se desfasura in fata ochilor, superba piata Sfantul Petru din care se iese pe Via della Concialiazione care se desfasoara drept cat vezi cu ochii.Apoi se vede intreaga Roma ca intr-un urias tablou.A fost superb.Dupa ce am facut poze la panoramele ce se desfasurau in cele patru puncte cardinale, dand ocol cupolei am inceput sa coboram interesantele scari .

Dupa o scurta pauza pe terasa de sub cupola am coborat in piata Sfantul Petru care la acea ora ( cam 11 sa fi fost) era plina de lume si cozi uriase care faceau aproape inconjurul pietii uriase, cu lume care astepta sa intre sa viziteze Basilica.Ne-am felicitat ca am fost matinali si nu trebuie sa pierdem vremea la asa rand. 

 A doua oara ne-am felicitat cand dupa ce am fost la o terasa si am luat o gustare si ne-am racorit, am pornit catre muzeele Vaticanului si am dat iar peste un rand urias de oameni care stateau sa-si cumpere bilet de intrare. Noi care aveam biletele deja luate, in cel mult 15 minute eram trecuti de control, de garderoba si intram in muzeu.O multime de lucruri minunate in complexul de 10 muzee ale Vaticanului.Pe lângă picturi și sculpturi, muzeele includ: armuri, tapiserii, mozaicuri, vase grecești, obiecte de artă africană etcAm facut multe poze dar am incercat sa renuntam la a face foarte multe poze caci oricum nu avem aparate super profesionale si apoi in aglomeratia aceea era si greu sa reusesti sa iei un cadru corect. .Asa ca ne-am multumit sa privim si sa ne incantam ochii si simturle cu frumosul care se gasea peste tot si in toate directiile.Este laudabila masura luata de administratia Vaticanului ca in ultima duminica a fiecarei luni , intrarea sa fie libera, astfel sa poata vedea tot omul asa minunatii.Atata frumusete iti face sa-ti vibreze sufletul si mintea in mod pozitiv. Sunt 8 km de muzee, pline cu opere de arta si istorie, Dupa ce iesi de acolo, iti trebue ceva timp sa te adatezi la viata reala, unde nu totul este frumos.Pe la ora 4 dupa amiaza am iesit din Capela Sixtina, acesta fiind ultima din sirul de muzee. A fost singurul loc in care nu s-a dat voie sa se faca poze. Dupa o scurta pauza de reculegere in Capela am iesit si ne-am indreptat spre castelul Sant Angelo.

La intrarea castelului Sant Angelo ni s-a dat o data cu biletul si parola cu care intrai pe pagina web a castelului de unde iti instalai un ghid cu care te insoteai in vizita castelului. Castelul Sant’Angelo, o cladire impunatoare de pe malul drept al Tibrului are o istorie tulburata. In lunga sa existenta, cladirea a servit mai intai drept mausoleu, apoi a devenit parte din zidul orasului si mai apoi a fost transformata intr-o fortareata. In cele din urma a ajuns sa serveasca drept resedinta papala si mai apoi drept inchisoare militara. In zilele noastre este un muzeu national si un important obiectiv turistic din Roma .

Dupa vizita la castel, am vizitat doua poduri cu sculpturi din imediata apropiere a castelului. Sculpturi uriase se ridicau pe fiecare stalp de sustinere a podurilor.

Cand am terminat si de vizitat podurile se insera, asa ca am mers in Trastevere la o taverna care se numea Opera si unde am avut parte cum se spune de cireasa de pe tort pentru ziua aceea minunata si anume la lumina felinarelor si a lunii am ascultat opera si cantonete italiene life, cantate de o cantareata de opera. A fost ca un vis sublim, din care ne-a trezit o ploaie marunta si rece. Ne-am grabit spre statia de autobuz si cam in jumatate de ora am ajuns la hotel, incantati de ziua care aproape se incheia. Targhetul era atins si depasit: 15 km in cca 16 ore. Nici nu am observat in acea zi ca nu am mancat nici o inghetata.