MUNTII RODNEI-LACUL IEZER SI CASCADA CAILOR-A II-A PARTE 2018

Pentru anul acesta 2018, am programat o excursie in muntii Rodnei, avand ca obiectiv principal Lacul Iezer si Varful Pietrosul Rodnei, 2303 m, cel mai inalt varf din muntii Rodnei si din lantul Carpatic Oriental.

Si cu ocazia acestei excursii sa dedicam si o zi unui remember la lacul Stiol si Cascada Cailor. Acest program am intentionat sa-l facem cu ocazia primei minivacante de 1 Mai, dar vremea nu a fost de partea noastra si cum cam in toata tara a fost vreme mohorata si ploioasa am mers la Felix unde am prins trei zile de canicula. Dar am amanat proiectul cu Rodna in minivacanta de Rusalii. Nici atunci nu s-a potrivit tot din cauza vremii asa ca pana la urma am reusit sa ajungem in Maramures la Borsa in minivacanta de Sf.Maria. Ne-am luat cazare la o pensiune din centrul Borsei cu niste gazde deosebit de ospitaliere. Drumul de  la Piatra Neamt la Borsa, l-am facut de data asta prin Gura Humorului, Campulung, Iacobeni, Carlibaba, Borsa, drum care am fost informati ca este partial reparat si partial este tras covor gros de asfalt. Si asa a fost, un drum exceptional, doar de la Iacobeni la Carlibaba este carpit cam 20 km in rest drum asfaltat proaspat mai mare dragul sa mergi pe el si in mijlocul unor peisaje de vis. Astfel in loc de 6-8 ore cat ar fi durat prin Bistrita, caci si pe aici sunt o multime de drumuri vesnic in reparatii, am facut fix 4 ore pana in Borsa si cu vreo doua opriri. In dupa amiaza aceea am vizitat Borsa iar  a doua zi dimineata echipati am pornit cu masina spre intrarea in traseul Schitul Pietroasa-Lacul Iezer-Varful Pietrosul. Am parcat masina la rascrucea dintre drumul spre schit si drumul care urca la Lacul Iezer. Pana la Statia Meteo Iezer sau Pietrosu am urcat in prima parte pe un drum forestier pietros si din cauza asta destul de obositor, dar si din cauza ca a fost cam plictisitor, cu peisaje putine, fara nimic spectaculos. Cam dupa doua ore de mers pe acest drum urmeaza un drum in sepentina cu o panta accentuata pe care cam o ora ne-a cam scos sufletul dar si din cauza caldurii, caci soarele ardea nemilos si nici nu aveam unde sa ne tragem sufletul la umbra, caci portiunea asta de drum era strajuita de arbusti si arbori pitici specifici vegetatiei de altitudine. In sfarsit dupa inca o curba a aparut in fata noastra Statia Meteo la care a trebuit acum sa cuboram cativa zeci de metri. Noi am intrat pe traseu pe la ora 9 si la ora 12 am fost la Statia Meteo. Cativa drumeti care au urcat cu noi au intrebat daca va ploua si cand. De la Statie ni s-a spus ca in jurul orei 14 va incepe sa ploua torential. Vestea asta ne-a cam taiat elanul, constienti fiind ca nu vom avea timp sa urcam si sa coboram in timp util asa ca destul de dezamagti ne-am indrepta spre lac care este cam la 500 de m de Statia Meteo.Lacul Iezer este un lac glaciar si in muntii Rodnei sunt cel mai bine conturate cercurile sau galetile glaciare , Lacul are o adancime de 2.5 m, apa este potabila. Este situat la o altitudine de 1825 m si are o suprafata de 3450 mp si o lungime de 84 m. Lacul se intinde la poalele varfului Pietrosu si dintr-o anumita pozitie are forma hartii tarii noastre. Am facut popas pe malul lacului ca sa ne tragem sufletul se sa imbucam ceva caci drumul pana aici a fost cu destul consum de energie. Am studiat din priviri traseul care se deschidea in fata noastra pana pe culme si tocmai ne intrebam daca merita sa riscam sa ne prinda o ploaie zdravana pe panta accentuata din fata noastra sau sa facem cale intoarsa si sa revenim cu o alta ocazie mai favoabila ca vreme, cand a inceput sa ploua. Eram ingrijorati atat din cauza debitului de apa dar si din cauza descarcarilor electrice care insotesc de obicei o ploaie de vara, cu atat mai mult pe un versant plin de stanci. Ploaia care a inceput ne-a facut sa ne hotaram repede sa renuntam la a escalada inaltimile si sa revenim in vremuri mai bune. Noi am avut o experienta nefericita pe Ceahlau care pana la urma s-a terminat cu bine dar care si-a lasat amprenta asupra precautiunii noastre privind vremea pe munte. Si intelepti am fost caci trecusem de Statia Meteo cand a inceput o ploaie cu grindina care in scurt timp a fost numai grindina si care cu tunete si fulgere si torenti care se revarsau pe drumul forestier din toate partile, ne-a insotit timp de aproape trei ore, fara intrerupere, pana am ajuns la masina. Eram dotati cu pelerine asa  ca in afara de inconvenientul bocancilor plini de apa si a adrenalinei ridicate vazand fulgerele prin fata ochilor si a tunetelor deasupra capetelor, am fost tot intr-o veselie pana jos.

 Am ajuns la pensiune , unde dupa un dus fierbinte, o gustare frugala ne-am lovit cu capetele de perna si am ramas nemiscati pana a doua zi. A doua zi eram ca si nou nascuti si echipati de data asta in blugi si cu adidasi caci pantalonii de dumetie si bocancii nici macar nu s-au zvantat peste noapte, am pornit spre telescaunul din Borsa pentru a face traseele Lacului Stiol si Cascada Cailor. Am fost inspirati sa ne grabim caci ajunsi la telescaun cu greu am mai gasit un loc de parcare. La telescaun am stat putin la coada la bilete si putin la coada la telescaun, cam o jumatate de ora in total si dupa inca 20 de minute am ajuns sus. Vremea era destul de racoroasa dupa ploaia care a fost cu o zi inainte, desi soarele incerca sa compenseze dar din cauza vantului rece care cobora de pe creste nu se prea simtea. Am pornit de data aceasta mai intai spre Cascada Cailor, caci norii care se ingramadeau in dosul crestelor asteptand parca semnalul sa puna stapanire pe tot cerul, ne-au determinat sa pornim intai spre cascada pe un traseu de o ora prin padure. Prima data cand am fost aici in 2013, am abordat mai intai Lacul Stiol dar atunci acolo a fost o vreme spendida. Si de data aceasta am facut o alegere buna ca si ieri cand am renuntat de a urca la Varful Pietrosul, si veti vedea de ce. Cand am intrat la adapostul padurii, nu a mai fost asa de frig si dupa circa o ora am ajuns la cascada, unde pentru ca era destul de devreme nu erau foarte multi drumeti.

 Cand se aduna lumea nu poti sa faci o poza de unul singur ci doar impreuna cu multimea de turisti. Asa ca fiind destul de degajata zona am reusit sa facem cateva filmulete, o multime de poze si dupa circa o ora am pornit inapoi.

 Ca o noutate fata de acum cinci ani, de la drumul din padure la cascada se cobora pe o carare ingusta si destul de abrupta, dar acum aceasta carare a fost amenajata cu mana curenta si cu un podet rezistent peste o crevasa chiar in apropierea cascadei. S-a mai amenajat un punct de belvedere in stanga cascadei la inaltime pentu a putea admira cascada si in sus si in jos, dar drumul la acel punct de belvedre, a ramas o carare inerbata foarte abrupta care cand am fost noi se putea aborda destul de greu iarba fiind uda si zonele fara iarba fiind foarte alunecoase din cauza noroiului. 

Cand cerul s-a acoperit, am facut cale intoarsa si ajunsi la intrarea in traseul catre Lacul Stiol, am renuntat pe loc din cauza vremii furioase care se apropia si apoi a faptului ca nu mai aveam schimburi la noi. Daca ne-ar fi prins ploaia iarasi nu mai aveam cu ce sa ne schimbam asa ca am pornit pe drumul de intoarcere. Am preferat sa ne intoarcem de data asta pe drumul prin Bistrita caci spre Iacobeni cerul era negru. Dar oricum ne-a prins si pe noi ploaia pe drum, ploaie adevarata cu debit zdravan, cu grindina si toata orchestra specifica furtunilor de vara. Am avut de gand sa ne oprim la Colibita caci era cumva in drum dar ploaia ne-a manat spre casa. Am ajuns destul de repede acasa, fara opriri din cauza ploilor si de la stiri am aflat ca in zona Borsa au fost ploi grozave. Asta ne-a fost norocul pentru Maramures. Poate la anul va fi mai bine. Oricum, neterminat proictul nostru a fost minunat cat a fost si recomand zona Maramures cu muntii, cu asezarile, cu obiceiurile, cu casele si bisericile deosebite si mai ales cu oamenii care sunt deosebiti de prietenosi si plini de zambete.