VACANȚA ÎN BULGARIA -A PATRA PARTE- MUNTII RILA

VACANȚA ÎN BULGARIA

-A PATRA PARTE-
MUNTII RILA

        Dupa un mic dejun consistent, cu rucsacurile pregatite de cu seara, am pornit veseli si curiosi in acelasi timp spre locul de unde urma sa ne incepem expeditia in circuitul 7 lacuri din muntii Rila. Eram dotati cu energizante, cu ceva gustari proteice si cu apa pentru a strabate cam 12 km , pe un traseu mixt, adica partial de creasta si partial de ascensiune , nu foarte mult doar cam 600 m, dar in trepte cu doua trei zone de urcare mai accentuata. Punctul de plecare in traseu era Cabana "7 lacuri" aflata la peste 2100 m, la care se ajungea cu telescaunul din statia "7 lacuri".Pana la statia "7 lacuri "la altitudinea de peste 1500 m,drumul se face pe o sosea, cam problematica, si dureaza cam o ora si jumatate. Drumul in cea mai mare parte destul de spectaculos , prin paduri, in serpentine, in panta-o sosea montana.Acolo am gasit un spatiu pentru parcare, unde am platiti 5 leva, iar de acolo cam dupa 200 m am ajuns la statia de telescaun, unde dupa ce am scos biletele, 20 leva/persoana, ne-am pus mastile si dupa o codita care mergea destul de repede, ne-am cocotat pe bancutele din telescaun si 25 de minute printr-un coridor de brazi imensi si fantastic de frumosi, am admirat peisajul verde si plin de flori ce se intindea sub picioarele noastre.Programul la telescaun era de la ora 9 la ora 16.30. iar noi ne aflam in "aer" pe la 10.30.Am ajuns cu bine la cabana "7 lacuri", unde era muulta lume, care forfotea si se pregatea sa intre in circuitul celor 7 lacuri. Ne-am pregatit si noi, adica am mai dat din haine jos, caci deja era foarte cald desi ne aflam la 2100 m inaltime. Traseul pe care am intrat noi, incepea cu un urcus sustinut pe care l-am parcurs cam in jumatate de ora, dupa care traseul continua pe un platou cu o panta foarte lina si pe unde apare intr-o splendoare de poveste unul cate unul lacurile, in vaile glaciare ce se intind sub platoul pe care il strabateam. O data cu aparitia primului lac, frumusetea lui, a amplasamentului si a peisajului ce il inconjoara , te face sa uiti de oboseala venita prea repede din cauza urcusului strabatut destul de repede si pe o caldura greu de suportat. In prima parte a traseului, ne-am descotorisit de cat mai multe haine .Primul lac admirat de sus a fost "Lacul de jos", aflat la 2095 m.Acesta are o adancime de 4.5 m si o suprafata de 0.7 ha. Cele 7 lacuri se gasesc pe mai multe terase aflate la altitudini diferite, iar traseul catre ele este astfel intocmit incat le poti admira de la distanta si apoi se coboara pe langa ele, astfel incat ai atat o vedere de ansamblu cat si un prim plan de pe malul fiecaruia.

Al doilea lac, Lacul Pestele la 2184 m, o adancime de 2.5 m si o suprafata de 3.5 ha, pe care il poti vedea imediat dupa primul lac si dintr-o anumita pozitie le poti vedea pe amandoua. Lacurile au denumirea dupa forma cu care se aseamana. Lacul de Jos, pentru ca este la cea mai mica altitudine. Pana la cel de-al treilea lac , Lacul Trifoi -2216 m, adanc de 6.5 m si o suprafata de 2.6 ha-, am dat peste o mica herghelie de cai, foarte frumoasa, langa care nu am pierdut ocazia de a face cateva selfiuri.

LACUL DE JOS (2095 m)

LACUL PESTELE (2184 m)

MUNTII RILA

LACUL TRIFOI (2216 m)

LACURILE : DE JOS, PESTELE SI TRIFOI

LACURILE: DE JOS, PESTELE SI TRIFOI

        Dupa ce am traversat platoul de creasta, admirand peisaje splendide cu creste inca mangaiate de valuri de zapada, care probabil vor rezista pana la urmatoarea care poate sa cada la sfarsitul lui septembrie, dupa ce am facut o multime de poze si cu lacuri si cu peisaje si cu o multime de flori din pajistile alpine si multe selfiuri, cam dupa o ora am ajuns la Lacul Rinichi aflat la 2228 m, cu o adancime de 28 m si o suprafata de 8.5 ha.Un lac minunat de limpede si cu o oglinda splendida in care se reflecta stancile salbatice si cu fuste de zapada.Din cand in cand se auzea cate un fasait si apoi o plesnitura in apa care spargea oglinda perfecta a lacului. Erau microavalanse din zapada care se incapatana sa ramana agatata de stancile ascutite si inalte, desi erau peste 30 grd.C. Am facut o mica pauza pe malul lacului, unde am luat si o mica gustare. Am admirat bancurile de pestisori care se roteau intr-un dans dupa o melodie doar de ei auzita, am facut iar multe instantanee, am surprins o caravana cu caluti de munte cu cate doua cosuri si legati cu o sfoara unul dupa altul, ca un trenulet cu picioare. Ma gandeam ca or fi taxiuri de munte, dar de fapt sunt transportatorii de materiale pentru construirea drumului de pe traseul 7 lacuri. Din loc in loc am intalnit mici echipe de muncitori care pietruiau  cararea traseului.Poate la anul nu mai exista carare ci o alee pietruita pe care se poate merge fara nici un efort. Dar unde mai este farmecul muntelui????

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

Echipa de muncitori care construiesc o alee pietruita pe circuitul 7 lacuri

Caravana de caluti care cara materiale

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

LACUL RINICHIUL

LACUL GEMENII

LACUL RINICHIUL

        Dupa o pauza bine venita si bine dramuita, caci cu desele opriri pentru cascat gura si ochii la minunatiile din jur, timpul curgea si tot curgea iar noi mai aveam de facut mai mult de jumatate de traseu si care se anunta cel putin de aici de la lacul Rinichiul, mai greu urmand sa urcam cam 300 de m pe o distanta foarte scurta deci o panta accentuata, iar la 16.30 era ultimul transport cu telescaunul. Asa ca am pornit mai departe, de data asta in sus. Pana la Lacul Ochiul, traseul era asemanator cu cel de la Lacul Iezer la Varful Pietrosul Rodnei.Doar altitudinea era mai mare , 2449 de m. Nu am cuvinte sa descriu frumusetea acestui lac, care este si cel mai adanc din cele 7 lacuri, de 37.5 m si o suprafata de 6.8 ha.

LACUL OCHIUL (2449 m)

LACUL OCHIUL

LACUL OCHIUL

LACUL OCHIUL

        Am continuat drumul, tot in sus, tot mai obositor, din cauza caldurii, a oboselii acumulate si a cararii plina de pietre mai mari ce trebuiau usor escaladate sau mai mici pe care alunecai. Dar la un moment dat aproape de creasta varfului Ezeren Vrah de 2560 m, cararea s-a transformat intr-o larga alee pietruita cu mana curenta in zonele mai abrupte.Nu am ajuns in varf cand in fata noastra s-a deschis, cristalin, transparent si minunat Lacul Lacrima care de fapt era ceva mai jos decat noi la 2535 m. Adancimea lacului este de 4.5 m si o suprafata de circa 5 ha.Am facut poze, am respirat adanc si am pornit catre varful Ezeren Vrah, unde este amenajata o platforma de belvedere si de unde pot fi admirate toate cele 7 lacuri. Pana sus am admirat mici tufe de flori, dingulare si stinghere in curentul de la acea inaltime, dar ascunse dupa stanci parca avand radacini comune cu stancile se incapatanau sa ramana acolo de unde totul de vede atat de frumos.

LACUL LACRIMA (2535 m)

        Am poposit in varf cam jumatate de ora pentru multe foarte multe poze in toate directiile dupa care am facut cale intoarsa doar pana la Lacul Rinichi, de unde am cotit spre dreapta , traseul urmand pe langa lacurile pe care le-am admirat de sus. Am trecut repede peste traseul de urcare spre cele doua lacuri, Ochiul si Lacrima si nu v-am spus si aratat cascadele intalnite pe traseu, cascade din izvoarele din munte sau rezultate din topirea zapezilor. Absolut minunate aceste ape care se pravalesc din inaltimi si care isi gasesc linistea pentru scurt timp in lacurile din vale, Spun pentru scurt timp caci apele acestor lacuri comunica intre ele prin mici paraie si din lacul de Jos izvoraste raul German (raul Dzherman), afluent al raului Struma care trece mai departe in Grecia si se varsa in Marea Egee.

        Admirand caderile de apa, am urmat si noi directia lor, adica in jos pana la lacul Rinichi de unde am cotit la dreapta spre lacul Gemeni. Lacul Gemeni sunt doua ochiuri de lac legate intre ele printr-o zona ingustata. De pe malul acestor lacuri , este mai greu sa le vezi forma de ansamblu si tocmai de aceea acest circuit este foarte bine trasat, incat sa ai posibilitatea sa le vezi de sus si sa le poti observa forma, iar din apropiere se poate observa mai bine limpezimea apei, culoarea si oglinda apei.

        Desi incercam sa ne grabim, intrucat timpul curgea in defavoarea noastra, nu reuseam sa ne departam suficient de repede de frumusetea lacurilor pe care le intalneam pe traseu. Urmatorul lac, a fost lacul Trifoi. Forma de trifoi sau de inima din anumite pozitii, inconjurat de stanci si vai pietroase, cu dantelarii de verdeata chiar pe mal, parea un loc ireal, un lac de basm.

        Lacul Peste, l-am intalnit la un sfert de ora, pe un traseu de coborare usoara si unde vegetatia incepea sa fie mai bogata. 

        De la lacul Peste a urmat o coborare accentuata aproape sub 2000 de m dupa care a urmat o urcare nu foarte accentuata dar oboseala isi spunea cuvantul si peste toate am ramas si fara apa. Nu aveam timp sa ne oprim la un parau din multele peste care treceam si care sigur aveau apa potabila acolo in varf de munte. Aproape alergam caci exista riscul sa pierdem ultima coborare cu telescaunul si nu eram singuri. Eram un sir de drumeti care in pas rapid ne indreptam spre cabana 7 lacuri. La un moment dat s-au auzit tunete si pasii s-au marit. Se anuntase ploaie pentru a doua zi dar pe munte nu se stie niciodata cum se rasuceste vremea. Cu inima si plamanii in gat am ajuns si ce sa vezi, mai aveam si timp de baut o apa. Ne-am schimbat maiourile si ne-am luat hainele de ploaie , caci nu era de loc bine sa ne prinda ploaia nepregatiti in telescaun. Am ajuns cu bine la masina fara sa ne ploua, iar la cazare am ajuns iar prea tarziu sa mai putem servi cina, asa ca ne-am multumit cu cate ceva de la micul dejun, pe care il aveam mai tot timpul la noi. Eram cam obositi nu atat din cauza traseului, caci nu este un traseu greu, mai de graba este un traseu de anduranta, dar a fost foarte cald si pe creasta este si mai cald mai ales cand nu ai nici un mijloc de a sta la umbra. Eram ingrijorati pentru urmatoarea zi cand planificasum varful Musala, cel mai inalt varf din zona Balcanica de 2925 m.

A doua zi de dimineata dupa un mic dejun copios am pornit catre statia de telegondola care se afla chiar in Borovet , nu departe de hotelul nostru. 

Aici am avut surpriza unei cozi semnificative, dar cam intr-o ora am reusit sa ne imbarcam in telegondola si dupa un drum in sus de circa 30 de minute am ajuns. Telegondola urca de la 1315 m la 2369 m , deci peste 1000 de m in jumatate de ora. Pe la mijlocul liniei exista o statie intermediara, probabil de sustinere a cablurilor caci distanta este prea mare. Telegondola ajunge la cabana Yastebretz de unde incepe traseul spre cabana Musala cam de o ora si apoi spre adapostul Everest cam o ora si jumatate si inca o ora si jumatate pana in varful Musala.

Eu nu am reusit sa merg decat pana la cabana Musala unde am facut un popas si am hotarat ca eu sa ma intorc la cabana Yasterbret si sa-l astept pe Sorin acolo, el urmand sa continue drumul catre varf. Si de data aceasta eram conditionati de ultima coborare a telegondolei si ca urmare Sorin a ajuns la adapostul Everest (2720 m) iar acolo si-a dat seama ca nu i-ar mai ajunge timpul sa urce pana in varf si apoi sa coboare sa prinda ultima telegondola. Traseul pe jos este de 17 ore, deci iesea din discutie aceasta alternativa, asa ca de la adapostul Everest s-a intors si a ajuns doar cu o ora inainte de ultima cursa. Prin urmare atat ne-a fost dat anul acesta in muntii Rila, ramanand ca o provocare, poate la anul sa facem si varful Musala pana la capat.