CASCADA BUCIAS si putin SLANIC MOLDOVA

CASCADA BUCIAS, 

imprejurimi si putin 

SLANIC MOLDOVA

Aflata in Rezervatia Naturala Bucias, rezervatie de tip peisagistic, situata in nord-vestul muntilor Vrancei-Carpatii Orientali.Arealul ce se intinde pe mai mult de 400 ha, se caracterizeaza printr-un relief spectaculos cu abrupturi stancoase, creste, turnuri, tancuri, chei, cascade, cataracte ale raului Bucies, afluent al raului Casin care este afluent de stanga al Trotusului.

Cascada Bucias se afla in sud-vestul judetului Bacau la o distanta de la mine de acasa din Piatra Neamt de 127 Km care cu masina dureaza cam doua ore si jumatate. De la Bacau sunt cam 80 Km. iar cel mai apropiat oras este Onesti la 30 Km. Pana la cascada se poate ajunge cu masina, ultimii 6 km se fac pe un drum forestier, destul de accesibil pentru orice fel de autoturism.

Recomand ca ultimii doi km, exista o bariera acolo-care nu functioneaza-, sa se faca pe jos, caci aveti ce vedea.

Mici cascade pe peretii acoperiti de muschi de un verde intens, pereti de piatra colorati, flori, cataracte ale raului Bucias cu care va insotiti pana la Cascada Bucias. 

Nu mai spun ca s-ar putea sa va alegeti si cu ceva recolta de ciupercute, hoinarind prin padurea care va inconjoara.

Pentru cei ajunsi cu masina la cascada, nu va inghesuiti cu parcarea pe acel drum de o banda si jumatate. Mergeti inca circa 100 de m si veti ajunge intr-o poiana larga , unde exista o intersectie de carari, dintre care una va duce prin padure, spre Schitul Casin aflat la circa 2 km si spre Cascada Fata Moarta ceva mai departe. Drumul de la acea poiana si pana la cascada este de o frumusete deosebita, cu cascade mici pe peretii ce marginesc drumul pe stanga si de cataracte formate prin vadul stancos al raului Bucias, pe partea dreapta.

In felul acesta ajungeti chiar deasupra cascadei, de unde admirati caderea de apa in toata splendoarea ei.

De pe marginea drumului, se poate admira cascada si peretele de stanca pe care apele il mangaie cu suvoaie si mii de picaturi sclipitoare in razele soarelui.

Pana aici a fost foarte frumos si foarte accesibil, dar adevarata frumusete a unei cascade se poate admira de la baza ei, unde apa cade cu zgomotul specific si formeaza un frumos lac limpede , cristalin. Dar pentru a ajunge la baza acestei cascade, de circa 15 m, trebuie sa coboram de la drumul care se afla in partea de sus a cascadei, pe o panta destul de abrupta, fara nici un dispozitiv natural sau artificial de sprijin sau siguranta. Am inteles ca sunt unii ghizi care isi aduc in zona musafirii si incropesc un gen de "mana curenta", din sfori pe care le ridica dupa vizitarea cascadei..???!!!! De ce ???!!!Poate ca sa nu le ia altii???!!! Cunosteam problema asa ca ne-am echipat cu betele de trekking si am luat la noi si crampoanele utilizate iarna pe munte dar pe care le-am lasat la masina si am considerat ca ne descurcam cu betele. O considerare gresita, deoarece de descurcat ne-am descurcat mult mai greu la coborare si greu si la urcare. Eu cel putin merg cu foarte mare atentie pe acest gen de drumuri, deoarece riscul de fracturi creste direct proportional cu anii pe care ii porti, iar eu am tolba plina cu anisori.Deci ar fi fost mult mai comod si sigur daca imi puneam si crampoanele. In sfarsit, am ajuns cu bine la cota 0 a cascadei si am avut posibilitatea sa ne apropiem de baza ei destul de mult, ajutati de stratul de stanci care inainteaza pana aproape de caderea de apa. Splendida cadere de apa, care se rasfira pe stanca, precum pletele razlete ale unei fete. Am facut multe poze, clipuri, selfiuri si cu greu ne-am desprins de frumusetea acelui loc mirific si ne-am indreptat spre cararea de urcare, anevoioasa care ne-a varsat direct in sosea.Atentie la iesirea din carare direct in drumul forestier, caci va puteti trezi ori in fata unei masini ori intrand in lateralul ei. Din carare apari in sosea ca dintr-o groapa, am mai spus ca panta este foarte accentuata.

Si cam asta a fost Cascada Bucias. Pana a ajunge la cascada se poate vizita fosta Manastire Casin din satul Manastirea Casin. Satul poarta numele celei care a fost o manastire si care la ora actuala este o biserica:Biserica Sfintilor Voievozi. Cand am ajuns noi, in biserica se oficia o cununie si nu am dorit de loc sa deranjam desi am fost invitati cu insistenta in incinta bisericii. Am facut vreo doua poze din prag si apoi ne-am multumit sa dam roata bisericii, care este foarte frumoasa, mare si cu destula istorie inmagazinata in zidurile ei.In curtea bisericii se poate zari si este si o tablita cu explicatii, cu ruinele casei domnesti a lui Gheorghe Stefan. Tot aici se gasesc ruinele Scolii Domnesti, ruinele chiliilor, turnul de clopotnita si zidul ce inconjoara biserica, cu turnuri si creneluri ca o adevarata cetate, acesta avand rol de aparare in trecut. Biserica a fost reconstruita de mai multe ori de cand a fost initial construita in 1655 de voievodul Gheorghe Stefan. A fost distrusa din ordinul turcilor la aproape jumatate de secol de la infiintare, apoi reconstruita si deteriorata de marele cutremur din 1802, a durat ani buni pentru reconstruire, ultima reconstructie avand loc dupa incendiul din 1920.

Arhitectura si dimensiunile sunt identice cu cele a bisericii Goliat din Iasi dar cu forme simplificate. Planul exterior este rectangular, cu ziduri inalte , cu acoperisul strajuit de trei turle, accesul in pridvor facandu-se din lateral.

Dupa scurta vizita de la fosta Manastire Casin, ne-am indreptat spre Slanic Moldova, unde speram sa servim un pranz intarziat la restaurantul Cascada sau la Taverna Slanic. Pana la Slanic Moldova sunt cam 60 de km pe care i-am facut intr-o ora si jumatate, avand in vedere si drumul forestier de la cascada pe care nu poti merge ca pe sosea. Statiunea am gasit-o ca in fiecare duminica, plina ochi cu plimbareti.

In statiune nu prea ai ce face-este un minus al acestei frumoase statiuni-doar sa faci ceva drumetii pe dealurile si muntii din jur, sa te plimbi prin parcul foarte frumos din statiune sau sa te plimbi pe aleea cu izvoare care de asemeni este minunata. Acum am vazut ca s-a amenajat si un teren de sport in zona parcului.In zona centrala a parcului unde se gaseste un foisor mare , se pare ca s-a amenajat in vederea producerii unei fanfare. Se vede ca exista interesul de a oferi turistilor si ceva divertisment, ceva aletrnative la simplele plimbari. Dupa o scurta incursiune prin parc de unde am imortalizat a nu stiu cata oara cazinoul sau restaurantul inchis si care reprezinta o constructie istorica patrimoniala-oare cand se va redeschide???-am facut si o plimbare pe aleea cu izvoare de unde am achizitionat un borcanel cu serbet de visine de la o taraba-este plin cu tarabe cu produse manufacturiere ale micilor gospodarii-am plecat spre capatul opus al statiunii unde se gasesc cateva terase, una langa alta, unde se poate servi ceva racoritor sau in cazul nostru hranitor. Cu greu se poate gasi un loc de parcare pe marginea soselei si dupa ce cu greu ti-ai parcat masina, mergi la noroc sa gasesti o masa libera.Noi am parcat mai la distanta si am gasit imediat o masa libera. Am servit pranzul deja cu nerabdare asteptat si pe la ora 6 si ceva p.m. am pornit pe drumul de intoarcere spre casa. La ora 20 intram in casuta noastra, dulce casa. Eram multumiti si incantati de tot ce am vazut si de cum ne-am petrecut o frumoasa duminica de toamna.

Sper ca v-am inspirat pentru petrecearea unui weekend, ce poate fi in orice anotimp. Astept recenzii din partea voastra, eventual sugestii de mici calatorii. O saptamana minunata tuturor!