Privim cu nostalgie la peisajele si instantaneele, imortalizate de-a lungul anului 2019 si facem planuri plini de sperante pentru noul an care a inceput de trei zile.
Aproape in fiecare inceput de an, cam din a doua zi a anului, pornim intr-o mica drumetie, pentru a mai elimina din energia ingramadita in noi de la atatea mancaruri, muulte si buuuune.
Un mare avantaj al orasului Piatra Neamt , unde locuiesc eu, este ca sunt o multime de posibilitati de a-ti petrece timpul liber. Poti merge sa vizitezi mai multe muzee din oras, poti merge la teatru, la cinema, la spectacole in aer liber, te poti plimba pe strazile si parcurile orasului sau poti face mai scurte sau mai lungi drumetii cu plecare chiar din oras sau cu startul putin mai departe cum ar fi in Masivul Ceahlau fie din Izvorul Muntelui fie din statiunea Durau sau drumetii in Cheile Bicazului si Lacu Rosu, Statiunea Borsec etc.Cu plecare din oras, se pot face scurte drumetii pe Cozla, care este strabatut de cateva trasee unde se gasesc o multime de puncte de belvedere asupra orasului si a imprejurimilor, splendide in orice anotimp si la orice ora din zi sau noapte. Muntii Pietricica, Cernegura, Batca Doamnei si Carlomanul, sunt alte obtiuni de drumetii cu plecare din oras.
Noi am ales pentru inceput de an, o drumetie la Trei Caldari. Sunt trei modalitati de a ajunge pe creasta Muntelui Cozla de unde pe un traseu de creasta de o jumatate de ora se ajunge la stanca Trei Caldari. Un traseu pe partia de schi, pe care eu il parcurg in aproape o ora dar este un traseu cam de jumatate de ora pentru drumeti mai tineri ca mine si pe care nu il recomand celor care nu sunt obisnuiti cu efortul sustinut. Un traseu de plimbare pe drumul construit pana pe culme la statia de telecabina si la punctul de belvedere. Si ultimul traseu pentru toti indiferent de varsta sau de conditia fizica, cu telecabina care are statia in zona garii orasului.
Noi am ales traseul de plimbare pe drumul construit pana pe cresta, care de la baza muntelui, nu departe de baza partiei de schi, are circa 7 Km pana la Trei Caldari. Pe la ora 11 dimineata, desi afara erau vreo 5 grd la soare, ne-am imbracat destul de sumar, stiind ca vom avea un ritm mai sustinut nu chiar de plimbare si ne-am pornit voiosi la drum. Am fi vrut sa oprim mai des pentru peisajele superbe ce se deschideau de la punctele de belvedere dar cam batea vantul si era si cam rece, iar noi destul de incalziti , aproape transpirati riscam sa obtinem o raceala nedorita mai ales la inceput de an. Am facut cam o ora pana pe creasta cu tot cu scurtele opriri de pe traseu. La inceput drumul a fost uscat cu mici zone mai umede dar cu cat urcam mai sus, drumul prezenta zone cu zapada iar aproape de culme drumul era acoperit cu zapada si gheata integral. Pe culme ne-am indreptat spre complexul deschis acolo, unde se poate bea o cafea, un ceai sau un vin fiert si unde se poate si servi masa. Dupa ce am facut poze in toate directiile caci ai o perspectiva de aproape 360 grd. am poposit la un vin fiert si aromat. Dupa aproape o ora am pornit iar la drum spre Trei Caldari si dupa cum v-am spus mai la inceput pe un traseu de creasta de circa o jumatate de ora. Daca la complexul de pe creasta era ceva mai multa animatie si datorita celor care urcau cu telecabina, pe drum nu am intalnit decat un atlet care isi facea antrenamentul de alergat, tot asa si pe traseul spre Trei Caldari nu era nimeni. Se pare ca lumea mai lenevea inca dupa sarbatori sau se plimba prin alte parti. Padurea de fagi era splendida, cu un strat de zapada subtire printre copaci si dezgolita de vegetatie nu se vedeau decat trunchiurile dese inalte si drepte ca niste coloane dintr-un palat de poveste. Daca vara din cauza vegetatiei nu poti vedea mare lucru printre aceste trunchiuri, acum se puteau zari asezarile de la baza muntelui cu acoperisuri in culoi vesele care inviorau peisajul destul de tern al iernii. Ne-am intalnit doar cu un padurar care ne-a povestit o intamplare cu ursi si ne-a si linistit in ceea ce priveste prezenta acestora la inceput de ianuarie, chiar daca afara nu prea este iarna, ursii mai si hiberneaza. Doar ca hibernarea lor nu este prea lunga din cauza incalzirii climei. Dupa o jumatate de ora ne aflam in fata stancii Trei Caldari si dupa alta jumatate de ora de popas in care am pozat stanca din toate partile si sub toate unghiurile, am facut cale intoarsa. Dar sa va spun cateva ceva despre aceasta stanca care este un monument natural de un mare interes stiintific. Aflata la 665 m altitudine, in apropierea celui mai inalt punct de pe Cozla -679 m-, pare un cap de urias cu trei ochi ce strajuieste deasupra asezarilor din jur. Denumirea de Caldarile Cozlei sau Caldarile Uriasilor sau Trei Caldari, vine de la cele trei scobituri din stanca, de circa 60 cm in diametru si a caror origine si formare este inca disputata de specialisti. Unii considera ca este vorba de un fenomen carstic, altii le atribuie o valoare periglaciara, in timp ce altii le califica drept marmite eoliene, formate prin actiunea indelungata a vanturilor. Pe fata cealalta stanca este aproape dreapta parca taiata cu un cutit special dintr-o bucata mai mare.Stanca nu este foarte mare are circa 3,5 m inaltime si in jurul ei sunt cateva stanci de dimensiuni mai mici.Tot ansamblul apare ca bucati rezultate din spargerea unei stanci mai mari.
Pe langa aspectul foarte interesant si spectaculos al acestor stanci apare si dezamagirea maltratarii cu zgarieturi, inscriptii de catre acei turisti, acei drumeti care nu stiu sa se bucure de ceea ce vad si sa pastreze si pentru viitor aceste frumuseti, care dau valoare estetica si stiintifica locurilor. De asemeni lipsa vreunui panou de informare privind natura, importanta si incadrarea legala a acestui obeciv, prin care trecatorul este informat si poate sa constientizeze importanta si raspunderea pentru obiectivul in cauza.
In jur de ora 2 dupa amiaza ne-am pornit inapoi spre casa si spre deosebire de drumul la dus acum la intoarcere ne-am intalnit cu o multime de drumeti.
Am parcurs cam jumatate din traseul de creasta dupa care am deviat de la drumul initial si am coborat pe partia a doua de schi a carei constructie a fost inceputa dar lasata neterminata. Acest drum este mai scurt pentu noi pentru a ajunge acasa. Si intradevar in jurul orei trei pm am intat in casa, cu bocancii cam noroiosi si noi cam obositi dupa cei circa 14 km parcursi, dar multumiti de aceasta prima drumetie de inceput de an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu