sâmbătă, 2 martie 2019

Weekend insorit si pe Suhard si in Campia Romana

In penultimul weekend din luna februarie, am fost placut surprinsi de vremea frumoasa, senina si calda pentru aceasta perioada a anului, cand iarna inca stapaneste peste tot...asa am crezut eu. In ziua de sambata a acestui weekend ne-am propus o plimbare pe Suhardul Mic.
Am pornit din Piatra pe la ora 10 si cu cateva opriri in chei, caci erau extraordinar de spectaculoase si de frumoase imbracate in straie proaspete de nea si cu salbe de turturi pe stanci care sclipeau in soare, am ajuns in parcarea de la hotelul Lacul Rosu in jurul orei 12. 




Ne-am echipat cu cele necesare pentru un traseu plin de zapada si am fost tare bucurosi cand am gasit niste urme proaspete in stratul gros de zapada de cca 30 si chiar 50 cm, pe care nu ne-am fi aventurat daca nu ar fi fost cei dinaintea noastra sa deschida drumul. Am avut ceva emotii caci nu stiam pana unde temerarii din fata au mers- poate doar pana la via ferata de pe Suhard si in acest caz ar fi trebut sa abandonam traseul. Dar am avut noroc, de fapt urmele duceau pe traseul de urcare pe Suhardul Mic.


Traseul este usor spre mediu si dureaza in pas de plimbare cam 2 ore pana in varf. Tot ce se poate sa dureze doar o ora si ceva doar, dar noi am fost in toate anotimpurile pe acest traseu si va asigur ca daca sunteti iubitori de natura de peisaje, nu va va lasa inima sa mergeti intinsi pana in varf si sa nu va oriti sa admirati panorama ce se deschide de la diferite inaltimi, spre Lacul Rosu si spre inaltimile din jur: Varful Ghilcosului, Hasmasul Mare , Hasmasul Negru, Muntele Rotund, Muntele Lunas, Varful Medias, MunteleTunzaria, Suhardul Mare etc. Daca ajungeti pe creasta Suhardului Mic, acolo veti gasi montata o panoplie cu toate inaltimile care se vad de acolo ca intr-un tablou. Deci traseul este cam de doua ore in sus si de o ora si jumatate in jos la coborare. Este un traseu accesibil in toate aotimpurile si este si destul de circulat. Si de data aceasta ne-am intalnit cu un grup mare care cobora de sus. Cararea prin zapada nu a fost facuta de acest grup caci acestia au urcat pe un alt traseu.

In imagine, peretele abrupt al Suhardului Mic.


In stanga imaginii Varful Ghilcos.






Traseul este tematic, avand mai multe panoplii cu flora si fauna muntelei. Incepand din primavara si pana in toamna, urmarim sa gasim florile prezentate in panoplie. Si sunt mai multe varietati decat cele prezentate dar cel mai des si mai repezentative sunt cele din panoplie.


Padurea este fantastic de frumoasa.




Am fost incantata ca in doua zone destul de abrupte si care acum erau acoperite de zapada , dar in restul anului aici sunt stanci mari si alunecoase, s-au montat maini curente pentru a facilita urcarea si coborarea in siguranta.
Am ajuns pe creasta pe la ora 14 si dupa ce am admirat peisajul de basm ce se deschidea in fata noastra, dupa cateva zeci de poze si dupa ce ne-am odihnit am pornit inapoi. 






Panoplia de pe creasta unde sunt marcate si consemnate cu inaltimea si denumirea fiecare varf si munte ce se vede de aici de sus. Panoplia de acum este cam obosita dar voi posta una din toamna lui 2012.


Crucea aceasta este destul de noua, se vede si pe ea si a fost ridicata in locul alteia mai vechi care putrezise si fusese rupta de vanturi si care era ceva mai departe, la circa 50 de m de panoplie si de acest loc de belvedere. Ceala;ta cruce era mai vizibila dinspre Cheile Bicazului cand veneai spre acul Rosu. Asta de acum este vizibila doar din Lacul Rosu.

Crucea veche inca in picioare in 2014.


In planul apropiat, muntele Ghilcos-1408, iar in plan indepartat se vede Hasmasul Negru-1773 m, Muntele Rotund-1669m si Hasmasul Mare-1792, in planul cel mai indepartat.
 Am ajuns repede mai degraba manati de foamea care a pus stapanire pe noi si cu gandul la un langos cald cu smantana usturoi si cascaval, ne-am rostogolit repejor la vale spre Lacul Rosu.

















Poteca era oarecum "suspedata", aflanduse la cca 10-15 cm adancime dar daca paseai pe langa , sau cum noi suntem persoane mai cu "greutate", ne scufundam in zapada in unele locuri peste genunchi, strapungand stratul subtire tasat al potecii.

Dezamagirea a fost uriasa gasind complexul de la lac inchis aproape in totalitate. Am stat la o coada imensa la singurul chiosc ce vindea curtos colac, dupa care am pornit spre casa. Dar inainte de a cumpara cozonacul sasesc , ne-am plimbat pe lacul inghetat si ne-am facut poze cu omuletii de zapada facuti de ceva turisti harnici. Pacat ca autoritatile locale nu mai fac crucea de gheata pe care o gaseam inainte vreme-acum 4-5 ani.













Seara de sambata a fost scurta caci ne pregateam ca a doua zi sa plecam spre Bucuresti cu ceva treburi de rezolvat.
Asa ca a doua zi pe la ora 10 am pornit spre Bucuresti. Zapada de pe marginea drumului ne-a insotit pana aproape de Bacau. Dupa Bacau era primavara. Cald, senin, fara pete de zapada pe campuri, parca era pe alte meleaguri, mult mai calde.
Pentruca aveam timp , ne-am oprit la Mausoleul de la Marasesti pe care de data aceasta l-am si vizitat. Este foarte impresionant si laud nu numai eu ci toata lumea, aceasta initiativa de comemorare a soldatilor cazuti pe front in primul Razboi Mondial. 
















Langa muzeu sa afla un , muzeu cu documete, arme si alte obiecte utilizate pe front in primul rzboi mondial.









Ar fi trebuit sa fie ridicate mai multe monumente comemorative pe teritoriul tarii noastre caci slava Domnului , istorie avem si este pacat sa nu ne amintim de ea si sa o respectam asa cum a fost cu bune cu rele.Dar ca si alte tari, alte popoare ar fi bine ca ceea ce a fost frumos sa fie slavit, comemorat si cat mai evident asa cum este monumentul de la Marasesti. Sunt multe de spus dar ar trebui sa-mi fac un blog cu specific istoric.
De la Marasesti ne-am pornit mai departe spre Bucuresti si am prins amurgul in Campia Romana. Am postat cateva poze facute din mers din masina care au surprins intr-o infima masura frumusetea amurgului la ses. Se poate compara intr-ucatva cu amurgul la mare. Este superb.



Seara am intrat in Bucuresti unde am poposit la o nepotica draga mie. Apoi dupa o seara de povesti si amintiri ne-am retras pentru un somn bun si revigorant pentru o noua saptamana de provocari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu