Duminica de 3 februarie, o zi prea calda pentru aceasta perioada-temperaturi in zona pana la 9 grd.C, ne-a stimulat pentru o plimbare la Durau. Am plecat cu gandul de a face o mica plimbare, nu cu o tinta neaparat, doar sa ne probam antiderapantele pe zapada, achizitionate de curand. Cu gandul doar la o plimbare am plecat destul de tarziu de acasa, pe la ora 10 trecute fix (imi place expresa asta aiurita).
Pentru a face o mica excursie pe un traseu de munte cu pornire din Durau, este bine de plecat din Piatra Neamt pe la ora 8 cel tarziu. Asta pentru ca drumul pana la Durau pe la coada lacului dureaza aproape 2 ore. Daca axialul Izvorul Muntelui - Durau ar fi practicabil, drumul ar fi putin peste o ora. Ca sa va imaginati ce trafic ar fi pe acest drum, va spun doar ca la ora 12 cand am ajuns noi in Durau, politia oprea intrarea in Durau a masinilor si circulatia era dirijata pe axial , din lipsa de parcari. Duraul era sufocat practic de cata lume era deja poposita acolo la acea ora. Si masini tot soseau.Asa ca am pornit si noi pe axial in cautarea unui loc de parcare, pe care l-am gasit cam la 1 km departare dar am renuntat sa parcam acolo si ne-am continuat drumul pe axial cu foarte mare atentie, deoarece drumul era acoperit cu zapada tasata si gheata. Pana la intrarea in Durau drumul a fost ca in palma, foarte bun asfaltul, curatat fara zapada, aproape uscat. Dar axialul chiar de la intrare se vedea ca nu a fost nicicum abordat de administratia locala, pentru a fi curatat cel putin pe portiunea din Durau. Asa ca ne-am continuat drumul pe acest drum de iarna adevarata, trecand pe langa intrarea in traseul catre cascada Duruitoarea, unde nu prea mai era loc de parcare desi erau doar vreo trei masini dar din cauza troienelor de zapada nu se putea parca pe margine drumului si nici nu prea puteai sa intorci , drumul fiind doar cat o banda de mers. Am inaintat pana la intrarea in traseul spre cabana Fantanele unde este o parcare mai larga si unde am reusit sa intoarcem. Am fi pornit pe acest traseu dar parea cam pustiu asa ca ne-am intors la intrarea in traseul spre cascada Duruitoarea, unde tocmai intrase un grup de vreo 15 persoane, vesele si zgomotoase cu care am socializat mai tarziu si asa am aflat ca erau din Brasov. Am parcat cam inghesuiti in troianul de zapada de pe marginea drumului si dupa ce ne-am echipat cu antiderapantele am pornit spre primul popas din traseul cascadei. Am ajuns foarte repede la popas si asta datorita antiderapantelor asa ca fiind suficient timp sa ajungem si la cascada ne-am continuat drumul spre cascada. Cararea era acoperita pe alocuri cu gheata semitopita sau cu zapada framantata. Antiderapantele ne-au autat foarte bine in zonele cu gheata si zapada mai mica sau tasata. Unde zapada era mai mare, antiderapantele nu ne erau de nici un folos caci alunecam cu tot cu stratul de zapada. In jur de ora 2 pm, am ajuns la cascada o data cu grupul pe care il zarisem cand am trecut prima data prin dreptul traseului si care avusesera un avans de circa 20 minute in fata noastra. Dar asa se intampla cu un grup mai numeros si neomogen, inaintarea este mai anevoioasa. Cascada in aceasta perioada nu prea are cu ce sa te impresioneze. Debitul de apa este mic, urmare a inghetului din amonte si nici gheata din jurul ei cam lipsea datorita temperaturilor ridicate care persistau de cateva zile. Padurea in schimb a fost fantastic de frumoasa. Pe un fundal alb, verdele muschilor de pe trunchiurile copacilor si de pe stanci si verdele acelor de brazi, maroul si griul trunchiurilor de copaci, ruginiul frunzelor care se incapatanau sa nu cada , colorau tabloul care avea si un fundal sonor al scartaitului copacilor ca o suflare sau o soapta ce se auzea cand in fata cand in spatele nostru si care la inceput nestiind ce este ne facea sa ne oprim sa ascultam atenti sa ne dam seama despre ce este vorba. Vara aceste sunete se pierd in ciripit de pasari in fosnet de frunze si chiar in zgomotoasele sunete scoase de mult mai multi drumeti. Acum insa aceste scartaituri erau cam singurele ce se auzeau si dominau linistea padurii.La cascada am facut un popas de circa o jumatate de ora dupa care impreuna cu grupul din Brasov am pornit pe drumul de intoarcere. Drumul la coborare a fost presarat cu mai multe intamplari de alunecari pe zapada si de constatarea ca aterizarile pe zapada nu sunt de loc dureroasa acestea fiind amortizate de zapada. Cu veselie mare si pas vioi ne-am insotit cu brasovenii pana la popas unde acestia s-au oprit sa-si traga sufletul. Noi am pornit mai departe fara a mai face popas si am ajuns la masina cand incepea sa se insereze. Grupul a ajuns in dreptul nostru o jumatate de ora mai tarziu dar cu lanternele aprinse caci in padure se face noapte mai repede. Pe la ora 5 pm ieseam din Durau care inca era plin de lume la acea ora . Toata acea lume sosita in Durau nu se regasea pe trasee, decat in foarte mica masura, ci pe partia de schi si sanius, unde era o aglomeratie ca la balci. Pe la ora 7 pm am intrat si noi in casa, bucurosi de transformarea scurtei noastre plimbari intr-o escapada la Duruitoarea. Desi drumul la urcare pe traseu mi s-a parut usor fara prea mare efort, drumul la coborare a fost cam solicitant urmare a zapezii instabile si a ghetii care punea stapanire pe padure o data cu lasarea frigului de seara. Asa ca a doua zi am avut o prima febra musculara pe anul acesta, dar ma bucur ca a durat doar o zi si cu o aspirina am rezolvat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu