vineri, 25 ianuarie 2019

Drumetii in ultima zi din august - primul weekend din septembrie

Un buchet de drumetii si vizite frumoase si interesante ,l-am facut in doua zile si jumatate.

Profitand de drumul in sudul tarii pentru ceva probleme familiale, nu stiu cum se face ca drumul inapoi la Piatra se face prin Clisura Dunarii, pentru a doua oara anul acesta.


Si sigur va mai fi de facut un drum si atunci cred ca ma intorc la Piatra Neamt pe clisura Dunarii din Serbia. De fiecare data ne hazardam in a face lucruri noi. De data aceasta ne-am terminat problemele ce le-am avut pe la ora 12 si am socotit noi ca pe la 4-5 PM ajungem la Orsova. Am estimat bine si la ora 5 fara un sfert eram imbarcati pe o salupa cu inca 6 doritori de apa, spuma si viteza. In aproape doua ore am zburat pe apele Dunarii de la Orsova la Cazane , cu o multime de opriri pentru a admira peisajul, pentru poze si vizite scurte la cateva din obiectivele turistice de pe traseu:Pesterile Gura Punicovei si pestera Veteranilor. Pestera Gura Punicovei este cea mai mare cavitate a masivului Ciucarul Mare care strajuieste Cazanele Mari pe partea din Romania iar pe partea sarbeasca un alt masiv la fel de spectaculos Veliki Strbac- ca sa tin minte ingramadeala de consoane din numele sarbesc l-am tradus ca str. bac.

Pestera Gura Punicovei are doua intrari: din drumul national DN57, intrare pe unde isi are cursul paraul Ciucaru Mare si iese in Dunare. Pestera are o lungime de peste 1,5 Km, si era des utilizata de cei care fugeau din Romania in epoca comunista. Pestera era partial inundata ca urmare a cotei destul de mari a Dunarii. Cu o barca mai mica se putea intra dar noi cu salupa am intrat cam 5-6 m, cat ne permitea nivelul apei si fundul apei plin de stanci ascutite care pereclitau integritatea salupei si siguranta noastra.

La peştera Veterani nu poţi ajunge decât pe apă. Cunoscută şi sub numele de „Peştera lui Veterani“, „Peştera din Pînza Curii“ sau „Peştera Piscabara”, grota este situată la o înălţime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri.Peştera Veterani îşi are originea numelui după numele lui Veterani, cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş şi care a refortificat peştera la sfârşitul sec. al XVII-lea.
Pestera Veterani a fost din totdeauna in atentia cautatorilor de comori, spunadu-se despre comorile neamului Basarab , comorile printului Obrenovici care ar fi omorat toti carausii comorii ca sa nu stie nimeni unde este in pestera si deasemeni vestitul tezaur de argint al Mariei Tereza apartinand imperiului Austro-Ungar.
In zona cataractelor de la Cazanele Mici , in portul Mraconia se afla giganticul basorelief cu chipul lui Decebal. Aici se afla si adancimea cea mai mare a Dunarii 120 m. Inaltimea chipului este de 55 m si latimea de 25 m. Desi arata destul de bine se spune ca de fapt este gata in proportie de 70%.
Nu departe de statuia lui Decebal la iesirea din Cazanele Mici, pe malul sarbesc , de aproape 2000 ani, se găsește placa memorială romană „Tabula Traiana”, având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime. Tabula Traiana este un monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105 - 106 și finalizarea drumului militar roman al lui Traian. Textul de pe placa in limba latina a fost tradus astfel: "Împăratul Cezar fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”
Manastirea Mraconia sau manastirea de sub ape sau locul de sub cerul lui Dumnezeu, se afla intr-un peisaj de poveste, langa uriasa statuie a lui Decebal. Pe geamul de la intrarea in manastire scrie:„Născută şi ucisă de mai multe ori, mănăstirea se înfăţişează astăzi, de dincolo de moarte, ca o certitudine a credinţei, nădejde a Învierii şi temelie a dragostei”.Mănăstirea Mraconia a fost ctitorită în anul 1523 de banul Severinului, Nicolae Gârlișteanu. Pentru că a fost așezată în calea armatei otomane, biserica a avut destul de mult de suferit, fiind reconstruită de mai multe ori de-a lungul timpului. În anul 1967, Mănăstirea Mraconia este demolată de regimul comunist, iar după 1990 se pune piatra de temelie a noii biserici, care poate fi admirată și astăzi.
Cazanele Mici sunt de circa 3 Km si sunt strajuite pe partea ramaneasca de Ciucarul Mic si pe partea sarbeasca de Mali Strbac.
Cazanele mari au cca.4 Km lungime.
Cazanele sunt sectorul cel mai spectaculos din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimile maxime de circa 75 m. Frumusetea zonei este data de masivele muntoase care parca tasnesc din apa ca niste valuri imense pietrificate, de padurile ce acopera intinse zone de pe ambele maluri, apa de un albastru intens pana la negru in zonele stancoase si de un verde de smarald in zonele cu paduri verzi de foioase, valurile Dunarii pe care cand le vezi auzi muzica lui Iosif Ivanovici care a compus valsul Valurile Dunarii in 1880 sau Dunarea Albastra de Johann Strauss.
Dar ce mult s-a micsorat ziua, caci la aproape ora 7 cand am debarcat la tarm, soarele mai avea cam un metru pana la linia orizontului. Asa ca am pornit repejor spre Baile Herculane unde ne astepta o gazda nerabdatoare caci m-a sunat de doua ori sa-i comfirm ca ajungem dar am vazut de ce cand am ajuns la pensiune . In Herculane era foarte aglomerat si o multime de turisti isi cautau loc de cazare in last minit iar gazda noastra voia sa fie sigura ca nu ramane cu camere goale. Am ajuns inainte de a se insera prea mult, caci Orsova-Herculane se face in cel mult o jumatate de ora.
La o terasa cu o bere rece si cu muzica jazz live in apropiere, am incheiat o zi minunata, dintr-o ultima saptamana a lunii august.
































Drumetiile din prima zi de septembrie au fost in Caras Severin, pe Valea Cernei. La Cascada Vanturatoarea, am incercat sa ajungem de cateva ori dar am fost impiedicati, ba de vremea ploioasa, ba de lipsa de timp si iata ca acum am avut ca obiectiv principal de vizitat cascada. La 11 Km de Herculane spre Baia de Arama, se trece un pod peste coada Lacului Prisaca si se intra in traseul ce duce la cascada. Cam 20 de minute este de urcat pieptis dar la umbra prin padure, dupa care cararea serpuieste cand in jos cand in sus sau drept si te duce in circa o ora la baza cascadei. Cascada are o cadere de 5-6 m, dupa care loveste o stanca si se transforma intr-un evantai de stropi ce cad de la 40 de m inaltime spulberand apa si mai tare, fiind cea mai mare cadere libera de apa din tara noastra. Noi am gasit cascada cam saraca in debit si de aceea pulberea de stropi de abia se vedea. Peretele din spatele cascadei are o surplomba spre baza asa ca se poate trece pe carare prin spatele cascadei.

Zona este plina de peisaje maiestoase date de formatiunile muntoase ale muntilor Cernei si Mehedinti.


























Dupa ce am facut circa 2 Gb de poze am coborat la masina si ne-am continuat drumul spre cheile sau canionul Corcoaia. Interesant nume dar mai interesante sunt cheile. La circa 33 Km de Herculane spre Baia de Arama, se deschide un drum forestier de cca. 11 Km pana in Cerna Sat. Drumul este destul de prost pentru circulatia rutiera dar incet si cu atentie si cam intr-o ora se fac si cei 11 Km de forestier.Am intalnit in Covasna drumuri forestiere asfaltate dar aici in Caras Severin nici drumurile nationale nu sunt foarte Ok ce sa mai vorbim de drumuri forestiere!? Cheile Corcoaia sunt cu totul si cu totul deosebite.S-ar putea spune ca sunt si frumoase dar sunt sigur foarte interesante. Si desi sunt scurte de cca. 300 m, tot ai mai vrea sa mai vezi si esti oarecum dezamagit cand ajungi la capatul lor ca sunt atat de scurte. Fiecare metru din aceste chei iti scoate in evidenta ceva nefiresc atat ca si culoare, cat si ca forma.Toata zona este foarte umeda, fiind umbrita de streasina stancii care este prezenta de la inceput pana la sfarsitul cheilor si de pe care picura apa sau se prelinge in permanenta pe peretii scobiti .Si aici dupa ce am facut o gramada de poze si am admirat indelung formatiunea cheilor am pornit spre barajul Valea lui Iovan care era cel mai apropiat la cca.8 km de cheile Corcoaia. 














































Tot in directia barajului se mai putea vizita si Valea lui Iovan si Izvoarele Cernei care erau la 12 respectiv 24 de Km de chei, si cum era destul de tarziu, nu ne-am permis sa mergem decat la baraj.Drumul de la chei la baraj a fost mult mai bun decat drumul forestier. Acesta era un drum tehnologic catre baraj, din beton care s-a pastrat destul de bine de-a lugul timpului fara a fi nevoie de interventii de reconditionare. Lacul de acumulare Valea lui Iovan este o splendoare de intindere de apa, marginita de munti, dealuri si coline impadurite. Am poposit circa o ora pentru a admira peisajul uimitor atat in amonte cat si in aval de baraj si dupa cateva cadre cu telefoanele mobile, ne-am grabit sa ne intoarcem sa nu ne prinda intunericul pe drumul forestier plin de gropi. La intoarcere am facut un mic popas pentru cateva cadre cu lacul Prisaca, caci a doua zi am preconizat sa mergem spre Caransebes si nu am mai fi avut ocaza sa imortalizam si lacul Prisaca de o deosebita frumusete chiar si in lumina amurgului.


Am ajuns in Herculane cand incepea sa se intunece bine si dupa o cina copioasa cu pizza si ceva bere ne-am luat ramas bun de la Herculane cu promisiunea ca ne vom mai intoarce, deoarece sunt o multime de locuri si lucruri frumoase si interesante de explorat in zona.











Lacul Valea lui Iovan








Soparla pe barajul Valea lui Iovan


Lacul Prisaca



A doua zi ne-am pornit la drum , nu asa cum planuisem , devreme,ci mult mai tarziu. Avand in vedere ca eram destul de obositi dupa hoinareala pe la cascada Vanturatoarea, cheile Corcoaiei si Valea lui Iovan. Ne-am pornit pe la ora 10 catre Caransebes si apoi pe autostrada pana dupa Sibiu, inainte de ora 14 am ajuns in Valea Zanelor din Porumbacul de Sus.


Valea Porumbacului, la poalele Munților Făgăraș, adăpostește un castel construit exclusiv din materiale naturale, încununat de înălțimile vârfului Negoiu – al doilea vârf ca înălțime din Romania (2.535 de metri). Fiecare cameră sau apartament are intrare individuală și beneficiază de magia priveliștilor către râul Porumbacu și Munții Făgăraș.Finisarea cu tencuieli exclusive naturale a fiecărei camere generează o formă și un design unic, modelat de forme organice din cob (din lut), castelul și linia pătrunde perfect în peisajul feeric al naturii iar dinamismul este conferit de acoperișul inspirat de culmile munților, pentru a conserva specificul locului și linia narativă, toate materialele și finisajele folosite sunt naturale, non-toxice. Proiectul am inteles ca inca nu este finalizat, urmand ca in final Castelul Valea Zânelor va avea zece camere, un restaurant construit din piatră, cu acoperiş verde cu flori, spaţiu de joacă pentru copii şi alte facilităţi pentru adulţi, printre care echitaţie şi mountain bike, prin parteneriate cu pensiunile din zonă. Pînă la finalizarea proiectului, mii de turiști din toată țara vin să admire castelul de lut și își aduc obolul, cu o taxă de intrare de 5 lei de persoană, la fondurile necesare. Locul a devenit neincăpător pentru sutele de mașini care parchează zilnic în poienițele din apropiere. Dupa ce am vizitat fiecare coltisor , am urcat in cele doua turnulete pe niste scari in spirala superbe din lemn, am vizitat camera in care se prezenta modul si materialul din care s-a facut constructia ( din paie si lut), am fost la cele doua chioscuri construite in aceeasi tematica de poveste, de unde am cumparat de la unul un suvenir si de la celalalt un dulce, dupa ce ne-am relaxat pe cuburile de fan pe post de tabureti, dupa ce am facut cateva Gb de poze am plecat catre Brasov pentru a vizita Cetatea din Feldioara.





























Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric. Cetatea a fost până în anul 2013 o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor 2013 - 2017.
La Cetatea Teutonilor au fost restaurate toate turnurile și zidurile de incintă (turnurile de Nord, Sud, Est, Vest și zidul Zwinger de protecție), iar fortificațiile teutone inițiale au fost conservate. În curtea interioară au fost puse în valoare, prin marcare la nivelul solului, resturile unei capele inițiale și ale unei mănăstiri cisterciene. De asemenea, a fost reconstruită fântâna și s-a amenajat un spațiu de belvedere pe zidul de strajă, de unde poate fi admirată panorama Ţării Bârsei.Ridicată de Cavalerii Teutoni, Cetatea Feldioara este cea mai veche fortificație din județul Brașov fiind atestată documentar de la 1225. Avea la momentul construcției, ziduri puternice, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de teutoni în Transilvania. Construită pe o stâncă calcaroasă înaltă de 150 metri, cetatea a fost extinsă după aceea cu ajutorul sașilor din Râșnov, Cristian și Vulcan. Laturile de vest, nord și est erau apărate de o galerie continuă, două anteforturi și șapte turnuri. Pe latura de sud, mai abruptă, erau numai două turnuri.
Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Ţepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. În anii comunismului a fost lăsată de izbeliște și a ajuns aproape o ruină. Din ea s-au mai păstrat doar turnul din Nord-Vest, fântâna din mijloc, temelia de piatră a capelei, precum și o bună parte din pivniță. 





























Dupa ce ne-am umplut sufletele si mintea cu povesti si istorie am pornit spre casa pe via Oituz caci asa ne sfatuia Waze-ul nostru si astfel la ora 21 si putin am intrat in casa, dulce casa, deja cu gandurile spre viitoarea drumetie...daca o tine vremea cu noi, caci oricum incepe toamna.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu