HOINARI DE WEEKEND PRIN CANIONUL 7 SCARI, CHEILE RASNOAVEI SI LACUL DE SMARALD

De Canionul 7 scari am dat prima data inainte de 1970, cand eram in scoala generala, intr-o tabara Cutezatorii la Timisul de Jos.Era o tabara cu profil general, in care se organizau concursuri de creatie -compuneri literare, pictura, desen , concursuri de perspicacitate cu probleme distractive de matematica fizica si chimie si concursuri sportive-orientare turistica, tenis de masa, tot felul de jocuri care iti stimulau atat imaginatia si cunostintele cat si pregatirea fizica. 

Tot timpul in acea tabara, erau organizate activitati distractive, in afara de concursuri, nici o clipa elevii mai mari sau mai mici nu erau lasati de capul lor-cam ca acum in asa zisele tabere. Una din drumetiile la care am participat mi-a ramas intiparita in minte, deoarece a fost prima si sper ultima mea intalnire cu un URS. Drumetia era catre Canionul 7 scari, si in drumul catre canion ne-am oprit la un palc de zmeuris plin cu zmeura si am facut popas culegand zmeura.Cineva din grup a rostit cu un glas cam gatuit: uuuursul.Cand am ridicat capul, in fata mea la 5-6 m o namila in doua picioare manca zmeura. Am intepenit cu totii cateva secunde si ne-a trezit glasul destul de scazut ca tonalitate a instructorului care era cu noi: Fugiti! Am luat-o la goana si dupa cca.150 m ne-am oprit si ne-am uitat la ursul care a ramas calm si netulburat mancand in continuare delicioasele fructe pe care abia de reusisem sa le gustam. Instructorul ne-a calmat , caci eram cam agitati, si ne-am continuat drumul la canion. Nu retin foarte multe din ceea ce am vazut in canion, doar ca avea niste scari si punti din lemn cam alunecoase si oricum nu se putea parcurge tot canionul ci doar o parte-cred ca pana unde este scara cea mare in prezent.Si mai tin minte apele, cascadele care parca fierbeau.De atunci cred ca am o pasiune pentru cascade si o mare frica de ursi.

Si revenind la drumetia din zilele noastre, Canionul 7 Scări este una dintre minunile României şi trebuie văzut măcar o dată. S-a format pe vremea dinozaurilor şi, pe lângă senzaţiile tari, oferă vizitatorilor şi o porţie de relaxare unică.Canionul 7 Scări este unic în Europa de Est ca mărime. Datează încă din mezozoic. Aici a fost iniţial un fund de mare (Theus) unde se spune că au locuit dinozauri.Este situat in localitatea Timisul de Jos in masivul Piatra Mare.Un defileu sapat de apa in munte, stramt si abrupt cu o lungime de 160 metri, cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din zece trepte cu înalțimi între 2.5 și 15 metri, transformate în cascade prin volumul de apă al pârâului Șapte Scări, afluent de stânga al Șipoaiei. Astazi, scarile sunt de metal, 9 la numar si sunt destul de sigure chiar si pentru un copil, cea mai inalta fiind cea de 15 metri iar cea mai scurta de 2.5 metri. Practic urmezi apa in susul ei prin munte cu ajutorul scarilor. Drumul pana la canion este prin padure, de piatra la inceput dar apoi devenind chiar si o carare de munte din pamant. Destul de dificil, si dureaza cel putin o ora. Pe drum ai cateva locuri unde te poti odihni si unde poti sta la o masa de lemn. Este un drum atat de frumos incat nu simti cum trece vremea. Tot drumul esti insotit sau mai de graba te intampina un parau plin de cataracte si cascade de la care aproape nu-ti poti lua privirea la cat de frumos este. Pe drum sunt amplasate un sirag de tiroliene cu care iti poti proba productia de adrenalina.

Ajunsi la canion vei gasi ceva lume care sta la rand sa intre in canion, dar nu se sta prea mult, numai bine ne-am tras sufletul dupa drumul parcurs pana aici. Dupa ce am urcat prima scara ne-am trezit intre munti si am mers de-a lungul unui parau ce cade de la inaltime. Drumul este foarte bine amenajat din punti si scari de metal foarte bine ancorate, dar care trebuie parcurse cu atentie deoarece pulberea de apa de la cascadele care cad vijelios pe langa acestea le umezesc continuu ca si pe cei care circula pe acolo. Locul este de vis, stancile par felii de halva cu ciocolata, colorate si pline de muschi si picaturi de apa , care sclipesc in lumina de la fasia de cer care reuseste sa patrunda printre muntii ce stau parca sa se atinga dar ii opreste suvoiul de apa care tipa, trosneste si improasca totul in jur. Nu-mi gasesc cuvintele sa descriu acest loc minunat dar pot spuna ca mai vreau barem inca o data. 

Dureaza cam o jumatate de ora sa parcurgi defileul-ar dura mai mult, dar trebuie sa faci loc si la altii- dupa care la iesire sunt doua alternetive: ori iti continui drumul pe acelasi marcaj si in 3 ore - 3 1/2 ore ajungi la cabana Piatra Mare ori ocolesti canionul si cam intr-o ora sau 2 ore ajungi de unde ai plecat. Noi ne-am continuat drumul si cu ceva efort cam in trei ore si ceva am ajuns la cabana de unde se intinde in jos o perspectiva fantastica.In poze se vede mai slab caci era ceva nebuloasa.Am luat o gustare din sandviciurile pregatite de acasa, am baut un ceai cald, dulce, aromat si cu lamaie de la cabana, ne-am facut un prieten din cei cativa magarusi care intampinau pe fiecare nou sosit mai ales daca vedeau ca scoti mancare si cam intr-o ora ne-am pregatit sa pornim la vale. 

Bineinteles ca drumul , diferit ca traseu de primul-pe la Prapastiile Ursilor, a fost mai usor asa ca in maxim doua ore am fost la iesirea din canion pe care l-am ocolit si pe la ora 8 eram la masina si in jumatate de ora la pensiunea Casa Verde din Predeal unde am avut de gand sa bem o bere dar n-am mai avut puterea sa o facem si pe asta. Am adormit busteni sau ca niste stanci caci tot am avut parte de o multime de stanci de escaladat la urcare spre cabana care ne-au cam rupt de oboseala. Dar trebuia sa ne odihnim caci a doua zi de weekend era programata cu cateva obiective care nu necesitau un efort fizic prea mare dar totusi cand esti odihnit ai dispozitia sa vezi mai multe lucruri interesante si minunate dacat cand esti obosit. Langa pensiunea la care am poposit noi era cred ca tot o pensiune dar ceva mai mica si care mi-a atras atentia prin portiunea de gard executata din schiuri.Ce vrei reclama mai buna la o locatie de langa partia de schi din Predeal.

Departe de mine gandul de a face publicitate acestui loc dar din cate am vazut Canionul 7 scari poate fi parcurs de oricine, de la copii de 6 ani pana la persoane octogenare care pot urca scarile la trei etaje. Recomand vizitarea acestui loc unic prin minunatia lui caci merita tot efortul!

A doua zi dimineata am servit micul dejun si pregatiti pentru o zi de explorat locuri noi am pornit la drum. Primul obiectiv a fost Cheile Rasnoavei.

Cheile Rasnoavei reprezinta un cadru natural perfect pentru practicarea sporturilor montane si a activitatilor de agrement, beneficiind de amenajari si dotari specifice, acces facil, locatii turistice de cazare in imediata vecinatate. 
Activitatile de agreement disponibile in zona Cheilor Rasnoavei sunt bungee jumping, tiroliana, via ferrata, rapel
si zbor cu moto parapanta.
Accesul in Cheile Rasnoavei se face din Drumul National 73A Predeal - Rasnov, pe un drum carosabil, care se ramifica la dreapta, spre est, in zona amenajarilor turistice de la kilometrului 20.
Cheile nu sunt lungi, in aproximativ 20 de minute se pot parcurge la pas. Frumusetea locului ne-a facut sa poposim in chei aproape doua ore. Peretii inalti strapunsi de apele involburate ale raului Rasnoava, in mii de ani, au facut din acest loc o lume minunata in care si aerul pare verde la inceputul lunii august cand am fost noi. O liniste monumentala in care ciripitul pasarilor par ca zgomotul facut de paharele de cristal cand se ating intre ele, iar susurul raului Rasnoava este precum fosnetul matasii mangaiata de vant. Cand am ajuns noi la primele ore ale diminetii nu mai era nimeni. Am avut sezatia intrarii intr-un basm cand am pasit intre peretii inalti, pe drumul care serpuia paralel cu raul. 

Am admirat indelung inaltimile, cataractele raului, izvoarele care ieseau din peretii de stanca care margineau raul si nu ne-am fi rupt din vraja care ne patrundea dar cu trecerea timpului locul a inceput sa se populeze si a fost din ce in ce mai greu sa facem poze cu natura sau cu noi singuri. Asa ca incarcati cu farmecul locului am plecat catre urmatorul obiectiv care am fi vrut sa fie cetatea Rasnovului pe care am vazut-o prima si ultima data prin 1976. In acea vreme cetatea nu era amenajata si se compunea din ceva ruine pe care le-am escaladat pentru a putea admira peisajul ce se deschidea in fata ochilor de la inaltimea pe care se afla cetatea.

Acum dupa ce am strabatut orasul Rasnov, care parea pustiu in acea dimineata de duminica, era cam ora 10, am ajuns in apropiere de Cetate unde ne-a intampanat o coloana imensa de masini parcate si pe dreapta si pe stanga, astfel ca nu se putea circula decat pe o banda. In zona Cetatii se gaseau si destui agenti de circulatie care incercau sa pastreze ordinea in trafic si sa fluidizeze cat de cat traficul. Nu am mai oprit caci oricum ar fi fost o mare aventura si o mare pierdere de vreme sa gasim un loc de parcare, asa ca am mers mai departe catre Pestera Valea Cetatii. Coloana de masini parcate se intindea pana aproape de pestera, care este la 3 Km de pestera. In apropiere de pestera am gasit o parcare mare si libera, nu ajunsese coloana de masini parcate pana acolo, unde am parcat si in 5 minute am fost la intrarea pe drumul spre pestera. La pestera se poate ajunge pe drumul de la baza masivului in care se afla pestera sau pe o carare amenajata cu balustrada si trepte care urca pe masivul stancos spre pestera aflata la peste 800 m altitudine. Pe drumul de la baza masivului se afla un transportor turistic care contra cost te duce pana aproape de intrarea in pestera dar noi am preferat cararea care urca pe masiv. Drumul prin padure este feeric si cararea fiind amenajata nu ai nici o alta grija decat sa admiri peisajul. Cam in jumatate de ora se ajunge la pestera. Inainte de amenajarea din 2011, accesul in pestra era anevoios , taras pe burta. Dupa amenajare accesul este usor, iar interiorul este amenajat cu trepte si balustrade astfel galeraia principala se poate vizita in siguranta. Incaperea cea mai mare de pe parcursul galeriei principale, este "Sala Mare" cu o inaltime de 20 de m si o suprfata de 2500 mp. Aici pot fi admirate o multime de stalactite se stalacmite dintre care cea mai mare de peste 2 m.

Din "Sala Mare" pleaca in diferite directii galerii secundare de diferite marimi.Peretii pesterii sunt in general acoperiti cu scurgeri de calcit. Vizita a durat o jumatate de ora, dar un timp plin de curiozitati, frumuseti si lucruri interesante care dau atata culoare si farmec calatoriilor pe care le facem.

Am iesit din pestera si drumul de intoarcere l-am parcurs pe la baza masivului. La intrarea pe drumul catre pestera s-a deschis un mic bazar cu suveniruri, sucuri, inghetate ca peste tot unde se amenajeaza cate un obiectiv si se introduce in circuitul turistic. Am cumparat ceva fisticuri ca amintire, in general cumparam magneti cu care ne impodobim frigiderul. 

Urmatoarele obiective se aflau pe drumul spre casa si cum se apropia ora pranzului, ne-am ospatat cu ceva sandviciuri pregatite de acasa, dupa care am pornit la drum.

Urmatoarele obiective se aflau in comuna Racos, dar pana acolo am trecut prin Poiana Brasov si pe drumul spre Brsov am oprit in locul de paranomare a orasului.

Am ajuns la Racos pe la ora 3 si jumatate pm , pe un soare arzator si intr-un loc unde nu exista nici un loc de umbra, nici un copac, nic o tufa mai inalta, un loc uscat si fierbinte. Poate din cauza asta ne-am rezumat sa vizitam doar coloanele de bazalt si Lacul de Smarald. Coloanele sunt impresionante si impunatoare iar lacul este minunat. Coincidenta face ca in acea zi am ascultat la radioul din masina un reportaj despre Lacul de Smarald si in care se spunea printre altele ca nimeni nu face baie in acel lac, o data ca nu este voie dar si ca sunt o multime de povesti cu grozavii care tine oamenii departe de apa din lac. Informatie total falsa, deoarece cand am ajuns o multime de copii si adulti se scaldau intr-o mare veselie in lac. Erau destui si cu saltelele plutind pe lac. Coloanele de bazalt si lacul sunt in aceeasi zona, astfel ca le poti vizita trecand de la un obiectiv la altul la 5 minute distanta.

Coloanele de bazalt de la Racos sunt rezultatul unei cariere exploatate în secolul 20.

Formele de tip poliedru pot atinge inaltimi de până la 12 metri.

Coloanele de bazalt de la Racos au o vechime de peste un milion si jumătate de ani, iar ele sunt marturia activitatilor vulcanice din zona, din Muntii Persani din Carpatii Orientali.

In interiorul carierei s-a format Lacul de Smarald, denumire provenita de la culoarea apei. Se spune ca ar avea o adancime de 10 metri.

Lacul de Smarald s-a format in urma topirii zapezilor si a precipitatiilor.

Vizitarea coloanelor si a lacului a durat putin peste o ora si acest fapt datorita caniculei de la acea ora in acel loc. Altfel am mai fi zabovit caci locul era foarte interesant. Catelul din imagine s-a urcat pe o inaltime sa-si caute stapana si probabil si un loc cu umbra. Cand am plecat noi cu masina am vazut cum pleca si o domnisoara, stapana catelului cu catelul. Cam toti care veneau sa viziteze nu poposeau prea mult caci era ingrozitor de cald.
Lacul si coloanele fac parte din Rezervatia de la Racos si probabil nu le-a mers suficient vestea ca sa se formeze si aici un mic bazar cu suveniruri , pe langa care isi fac loc si racoritoarele, dar nu cred ca va trece mult timp pana cand zona va fi populata cu acesti mici negustori cu de toate de pe langa obiecivele turistice.
Am plecat de la Racos putin inante de ora 5 pm si am ajuns acasa in jurul orei 8 pm. Si astfel un weekend de august cu o vreme splendida l-am petrecut cu o drumetie in Canionul 7 scari si o drumetie pe munte pana la cabana Piatra Mare, intr-o zi cu plecare de dimineata din Piatra Neamt si apoi dupa o noapte de cazare la pensiunea Casa Verde, am vizitat a doua zi Cheile Rasnoavei, Pestera Valea Cetatii , Coloanele de bazalt si Lacul de Smarald de la Racos, iar seara la ora 8 am fost acasa incarcati cu bucuria unei frumoase calatorii.